Stăpânirea lui Isus asupra naturii

Ce elemente din următoarele relatări sugerează realitatea marii lupte?

Matei 8:23-27
23. Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
24. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.
25. Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”
26. El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.
27. Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Marcu 4:35-41
35. În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”
36. După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37. S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.
38. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
39. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.
40. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
41. I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Luca 8:22-25
22. Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
23. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24. Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
25. Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”

Noi nu ştim în ce măsură poate influenţa Satana natura, dar ştim din Scriptură că el o poate influenţa. Un exemplu în acest sens îl găsim în istoria lui Iov (Iov 1:18,19). Şi Ellen G. White spune că „Satana caută chiar în acest moment să pecetluiască soarta cât mai multor oameni posibil prin dezastre pe mare şi pe uscat” – In Heavenly Places, p. 348. Calamităţile naturale care lovesc lumea noastră sunt fără îndoială o dovadă a faptului că marea luptă este reală.

În relatarea din aceste pasaje se arată că, într-o seară, după o zi întreagă de activitate, Isus le-a cerut ucenicilor să treacă pe celălalt ţărm, care era mai puţin locuit. În timp ce traversau lacul, s-a stârnit brusc o furtună aprigă şi valurile ameninţau să scufunde corabia (Marcu 4:37). Isus, epuizat, dormea undeva, la cârmă, pe un căpătâi, aparent impasibil la ce se petrecea în jur. Probabil că ucenicii L-au văzut că doarme abia după ce se luptaseră o vreme cu furtuna.

La strigătul lor de ajutor, Isus nu a spus nimic. Nu le-a ţinut o predică în care să le explice în ce dificultate se aflau sau să le sugereze câteva metode prin care să scape din acea situaţie. S-a ridicat în picioare, a ridicat mâna şi le-a poruncit vântului şi valurilor să tacă şi să se liniştească, de parcă ar fi vorbit cu nişte copii obraznici.

Ucenicii au fost atunci copleşiţi de uimire şi de admiraţie: „I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: «Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?»„ (Marcu 4:41).

Dintre multele lecţii pe care le putem învăţa de aici, le subliniem pe cea a puterii extraordinare a lui Isus şi pe cea a încrederii pe care ar trebui s-o avem în El, indiferent de situaţie.

Deşi Domnul are putere deplină asupra tuturor lucrurilor şi fiinţelor pe care le-a creat, care este acel aspect al existenţei noastre – direct implicat în marea luptă – asupra căruia El nu intervine? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO