Greci și iudei
Ce scria Pavel despre atitudinea grecilor şi a iudeilor faţă de mesajul creştin? Ce lecţii desprinse de aici ne pot ajuta în mărturia pe care o dăm în lucrarea cu diferitele categorii de oameni?
1 Corinteni 1:22-24
22. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;
23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie;
24. dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Cu ocazia eliberării israeliţilor din sclavia egipteană, Dumnezeu le-a dat câteva semne uimitoare ale grijii Sale providenţiale pentru ei. Generaţiile ulterioare de evrei şi-au creat aşteptarea ca orice nou mesager trimis de Dumnezeu să facă minuni. Spre deosebire de ei, grecii, în acord cu moştenirea lor filosofică şi ştiinţifică, erau interesaţi de fundamentul raţional pentru a crede, fundament care să satisfacă exigenţele înţelepciunii omeneşti.
Pavel nu a respins moştenirea culturală şi spirituală a popoarelor cărora li se adresa, ci a utilizat-o ca punct de intrare pentru a-L propovădui pe Hristos cel răstignit Cei dornici de minuni, le puteau găsi în viaţa şi în slujirea lui Isus şi a bisericii primare. Cei care doreau eleganţa logicii şi gândire raţională le-au găsit în argumentele prezentate de Pavel în favoarea Evangheliei. Ambele categorii aveau în definitiv una şi aceeaşi nevoie: să-L cunoască pe Hristos şi puterea învierii Lui (Filipeni 3:10). Metoda folosită pentru a le face cunoştinţă cu Hristos a depins de oamenii cărora le dădea mărturie.
Când le predica iudeilor, îşi clădea cuvântările pe istoria poporului Israel, legându-L pe Hristos de David şi evidenţiind profeţiile din Vechiul Testament care arătau spre Hristos şi care preziceau răstignirea şi învierea Sa (Faptele 13:16-41). Cu alte cuvinte, el pornea de la lucrurile pe care le ştiau, de la lucrurile pe care le respectau şi în care credeau şi, de aici, căuta să-i aducă la Hristos.
Când li se adresa neamurilor, mesajul lui Pavel includea teme ca: Dumnezeu în calitate de Creator, Susţinător şi Judecător; intrarea păcatului în lume; mântuirea prin Isus Hristos (Faptele 14:15-17; 17:22-31). În lucrarea cu aceşti oameni, el a fost nevoit să plece dintr-un alt punct decât în lucrarea cu iudeii (sau cu neamurile care credeau în religia iudeilor). În ambele cazuri însă, obiectivul său era să-i îndrume spre Isus.
Faptele 14:15-17
15. „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.
16. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
17. măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”
Pe ce se bazează credinţa ta? Ce motive ai să crezi? în ce privinţe pot diferi motivele tale de cele ale altor oameni şi de ce este important să recunoşti aceste diferenţe? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROFaptele 17:22-31
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
