Un martor neaşteptat

Citeşte 2 Împărați 5:1-7. De ce ar fi ascultat sirienii ce spunea o fetiță sclavă? Ce presupunea acest lucru?

2 Împărați 5:1-7
1. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
2. Şi sirienii ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
3. Şi ea a zis stăpânei sale: „Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!”
4. Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.”
5. Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat, luând cu el zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece haine de schimb.
6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.”
7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”

Biblia nu ne dă niciun detaliu despre cum s-a purtat această copilă, dar este clar că a fost ceva la ea care a atras atenţia familiei. Pe baza spuselor acestei copile sclave care slujea în casa lui, un conducător militar bogat şi puternic se duce la împărat, îi spune ce a aflat de la ea şi obţine permisiunea de a pleca. Dar nu pleacă oricum, ci încărcat cu daruri pentru profet. Este clar că s-a petrecut ceva mai mult decât este consemnat în acest pasaj. Instrumentul prin care Dumnezeu a sădit cunoaşterea despre El în rândurile elitei siriene a fost o sclavă evreică, o fetiţă anonimă, smulsă cu cruzime din sânul familiei ei de o ceată de jefuitori sirieni. Fetiţa aceasta însă nu s-a lăsat copleşită de cruzimea şi de lipsa de sens a acestui act, nici de viaţa ei de sclavă, ci a vorbit despre credinţa ei neclintită în puterea lui Dumnezeu de a schimba viaţa, putere care atunci lucra prin Elisei în Samaria (versetul 3). La fel ca Daniel şi prietenii lui din Babilon, ea a reuşit să transforme vicisitudinea într-un mijloc de a-I da slavă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a transformat captivitatea ei într-o ocazie de împărtăşire a credinţei. Ellen G. White scrie că „purtarea servitoarei captive, modul în care s-a purtat în acea casă păgână, este o mărturie puternică despre puterea educaţiei timpurii din familie.” – Profeţi şi regi, p. 245

Citeşte 2 Împărați 5:6,7. Ce se poate deduce despre boala lui Naaman, din felul cum a reacționat împăratul lui Israel?

2 Împărați 5:6,7.
6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.”
7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”

Un alt lucru care ne frapează este reacţia împăratului lui Israel la primirea scrisorii: Sunt eu Dumnezeu? Pot eu să vindec un om de lepră? Cuvintele lui arată cât de temută era această boală şi că numai o minune putea scăpa pe cineva de lepră. Scrisoarea sugera cumva că el ar fi trebuit să se ocupe de vindecarea lui Naaman. Conştient că nu avea nicio putere în acest sens, singurul gând care i-a trecut prin minte era că împăratul Siriei căuta un nou motiv de ceartă.

Ce ne spune istoria copilei din casa lui Naaman despre modul în care credinţa noastră, stilul nostru de viaţă şi acţiunile noastre îi pot atrage pe oameni la noi, la adevărurile care ne-au fost încredinţate şi la Dumnezeu? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO