Chemarea lui Avraam
Care a fost scopul chemării adresate de Dumnezeu lui Avraam?
Geneza 12:1-3
1. Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
2. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
Avraam (nume care înseamnă „Tatăl mulţimilor”), anterior cunoscut sub numele de Avram („Tatăl este înălţat”), a crescut în Ur, undeva în zona Irakului de astăzi. Dumnezeu l-a chemat să se despartă de familia sa, să iasă din mediul său social şi spiritual cunoscut şi să meargă într-o ţară necunoscută, unde Dumnezeu a condus o refacere spirituală de o sută de ani, transformându-l în „părintele credincioşilor”. În mijlocul zbuciumului personal şi familial, el a devenit un misionar pentru câteva grupuri de oameni şi un conducător respectat care a dat mărturie despre credinţa sa în Dumnezeu.
Reciteşte Geneza 12:1-3. Ce principii descoperi aici, care ar putea să se aplice ficăruia dintre noi, în situația sa particulară? Altfel spus, ce aspecte ale experienței lui Avraam pot deveni o parte a experienței noastre?
Evrei 11:8-10
8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Patriarhul a fost chemat să lase trecutul în urmă, să plece prin credinţă, să creadă ceva ce părea de necrezut, să facă ce l-a chemat Dumnezeu să facă. Şi, ca urmare a credincioşiei lui, toate popoarele lumii aveau să fie binecuvântate.
Mulţi dintre noi suntem testaţi la fel ca Avraam. Poate că nu auzim vocea lui Dumnezeu vorbindu-ne direct, dar suntem chemaţi totuşi prin învăţăturile din Cuvântul Său şi prin evenimentele providenţei Sale. Poate că ni se cere să abandonăm o carieră care promite bogăţii şi onoare, poate că trebuie să părăsim relaţiile plăcute şi profitabile şi să ne separăm de familie, poate că suntem nevoiţi să păşim pe o cale care deocamdată ni se pare a fi una a tăgăduirii de sine, a greutăţilor şi sacrificiului. Dar, dacă suntem chemaţi, cum am putea refuza?
Tradus literal, textul ebraic din Geneza spune următoarele: „Şi Dumnezeu i-a zis lui Avram: «Pleacă pentru tine din ţara ta…»” El i-a spus să plece „pentru el”, adică „de dragul lui însuşi, în interesul lui”, pentru binele lui. Cum ar trebui să înţelegem această idee şi cum o putem aplica la noi? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO