Teme-te de Dumnezeu!
„Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă!” (Apocalipsa 14:7) este prima dintre soliile celor trei îngeri, fundamentală pentru viaţa şi credinţa adventiştilor de ziua a şaptea. A te teme de Dumnezeu nu înseamnă să-ţi fie frică de El, aşa cum cred mulţi, ci înseamnă să înţelegi cine este El şi ce vrea El de la noi. Este un act de credinţă care implică devotamentul total faţă de El. Dumnezeu devine astfel singurul care ne defineşte şi ne conduce viaţa, gândurile, acţiunile, relaţiile şi destinul. Ucenicia clădită pe o astfel de „teamă” este de neclintit.
Citeşte Luca 12:4-12. De cine spune Domnul Isus să ne temem?
Luca 12:4-12
4. Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8. Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.
11. Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
12. căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”
Pasajul ne arată de cine să ne temem şi de cine să nu ne temem. Nu avem motive să ne fie frică de forţele care ne pot distruge trupul în lumea aceasta. Dimpotrivă, îndemnul este să ne temem de Dumnezeu şi să ascultăm de El fiindcă destinul nostru veşnic se află în mâinile Sale. Să nu uităm că Dumnezeu – care nu uită de vrăbii (Luca 12:6) şi care ne ştie numărul perilor din cap (vers. 7) – este iubitor şi atent; fiecare dintre noi are o valoare infinită în ochii Săi. Dacă avem această convingere, câte dintre temerile noastre pământeşti ar trebui să dispară?
Citeşte Luca 12:13-21. Cu privire la ce ne averizează aici Domnul Isus?
Luca 12:13-21
13. Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”
14. „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”
15. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”
16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”
20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”
Domnul Isus refuză să intervină în cearta dintre doi fraţi pentru moştenire, dar profită de ocazie pentru a sublinia relevanţa poruncii a zecea (Exodul 20:17) şi pentru a scoate la lumină un adevăr veşnic: viaţa nu stă în numărul posesiunilor (Luca 12:15). Nebunul bogat trăia singur în lumea lui. Nimic altceva nu mai conta pentru el. Cât de atenţi trebuie să fim să nu cădem în această capcană! Lucrul acesta este cu atât mai important pentru aceia care au fost binecuvântaţi cu bunuri materiale din belşug.
Cu toţii ne bucurăm de lucrurile materiale, dar gândeşte-te cât de mică este În realitate satisfacţia pe care ne-o oferă, din perspectiva veşniciei. Atunci de ce cădem atât de uşor În greşeala cu privire la care Isus ne avertizează prin pilda cu omul căruia i-a rodit ţarina?
