Ce semnificaţie are faptul că Cina Domnului a avut loc de Paşte?

Luca 22:13-20
13. Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit paştile.
14. Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
17. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi;
18. pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
19. Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
20. Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.

Isus a instituit Cina Domnului cu ocazia sărbătoririi Paştelui. Paştele arată neputinţa omului în contrast cu marea putere a lui Dumnezeu. Israeliţilor de atunci le era tot atât de imposibil să se elibereze singuri din robia egipteană cum ne este imposibil nouă, astăzi, să scăpăm singuri de consecinţele păcatului. Dumnezeu le-a dat eliberarea ca dar oferit din dragoste şi îndurare şi erau datori să le spună despre ea copiilor lor, din generaţie în generaţie (Exodul 12:26,27). Eliberarea lor a fost ancorată în istorie prin actul răscumpărător al lui Dumnezeu. Eliberarea omenirii din păcat este ancorată în evenimentul istoric al răstignirii. Isus este Mielul, Jertfa de Paşte pentru noi (1 Corinteni 5:7). Cina Domnului ne aminteşte că „în noaptea în care a fost vândut” (1 Corinteni 11:23), noaptea de dinaintea crucificării, Isus le-a adresat ucenicilor un mesaj solemn pe care să şi-l amintească mereu: pâinea şi vinul sunt simbolurile trupului Său, care urma să se frângă, şi al sângelui Său, care urma să se verse spre iertarea păcatelor (Matei 26:28). Moartea Sa a fost singurul mijloc pentru răscumpărarea noastră din păcat. Ca să nu uităm că moartea Sa este măsura luată de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, Isus a rânduit Cina Domnului şi a poruncit să fie serbată până la revenirea Sa (1 Corinteni 11:24-26).

Afirmaţia lui Isus despre sângele Său vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28) trebuie amintită până la sfârşitul istoriei. Ignorarea ei şi alegerea unui alt mijloc de mântuire înseamnă a-L tăgădui pe Dumnezeu şi a respinge calea de mântuire oferită de El.

Sunt aici două lecţii majore (între multe altele), care trebuie rememorate la masa Domnului. „Hristos a murit pentru noi” este prima. A doua lecţie este aceea că, în virtutea morţii Sale, care ne-a adus în părtăşie unii cu alţii, alcătuim împreună un singur trup. Serbând Cina Domnului, suntem biserica răscumpărată a lui Hristos din timpul sfârşitului, aşteptând revenirea Sa. Până atunci, Cina ne aduce aminte că istoria are un sens şi că viaţa are o speranţă.

Ce produce în sufletul tău mesajul care însoţeşte sărbătorirea Cinei Domnului? Cum reflectă participarea ta la acest act importanţa pe care i-o acorzi? Participi de fiecare dată sau doar uneori? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO