Studiul III – Trimestrul IV

Marți , 14 octombrie 2014

 

 

Citeşte Iacov 1:16,17. Păcatul dă naştere morţii, dar Dumnezeu este sursa vieţii. El este „Tatăl luminilor” (Iacov 1:17), expresie care ne trimite cu gândul la crearea lumii (Geneza 1:14-18). El ne oferă darul unei vieţi noi, cel mai mare dintre toate darurile pe care le putem primi „de sus” (compară Iacov 1:17 cu Ioan 3:3).

Iacov 1

16. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:
17. orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Geneza 1

14. Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Ioan 3

3. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Asemenea apostolului Pavel, care consideră că mântuirea este rodul harului divin (Romani 3:23,24; Efeseni 2:8; 2 Timotei 1:9), Iacov spune, în versetele 17 şi 18, că mântuirea (sau naşterea la o viaţă nouă) este un dar şi un rod al planului şi al voinţei lui Dumnezeu pentru noi: „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului”. Aceasta înseamnă că El vrea să ne mântuiască și că a fost dorinţa Lui, încă înainte ca noi să venim la existenţă, să avem mântuirea şi o viaţă nouă în El acum şi pentru totdeauna.

Romani 3

23. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

2 Timotei 1

9. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

5. Ce asemănări există între explicaţia naşterii din nou pe care o dă Iacov şi cea dată de Petru şi de Pavel? Tit 3:5-7; 1 Petru 1:23.

Tit 3

5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

1 Petru 1

23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

Isus, Pavel, Petru şi Iacov asociază mântuirea cu naşterea din nou. Scopul principal al planului de răscumpărare este refacerea relaţiei omului păcătos cu Dumnezeu. Prăpastia produsă de păcat între cer şi pământ era atât de mare, încât omul singur nu o putea traversa. Numai Isus, Cuvântul lui Dumnezeu în trup omenesc, a putut reface legătura. Cuvântul inspirat (2 Timotei 3:16) are capacitatea unică de a le insufla viaţă spirituală celor care primesc darul cu inima deschisă.

2 Timotei 3

16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Într-un cuvânt, „Tatăl luminilor” ne iubeşte atât de mult, încât, deşi nu merităm nimic, ne dăruieşte tot ce este bun şi desăvârşit şi, mai presus de toate, ni-L oferă pe Domnul Isus, Fiul Său Preaiubit, şi ne oferă naşterea din nou.

Ce daruri ai primit de sus, de la Tatăl luminilor? De ce este important să te gândeşti la ele? Ce se întâmplă când nu le rememorăm?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Hagai 1

 
1. În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
2. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!”
3. De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
4. „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”
5. Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
6. Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”
7. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
8. Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul.
9. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
10. De aceea, cerurile nu v-au dat roua, şi pământul nu şi-a dat roadele.
11. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”
12. Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
13. Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”
14. Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
15. în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius.