[joi, 11 ianuarie] „Ridică-ne iarăși!”

 

 

5. Citește Psalmii 60:1-5. În ce ocazie crezi că ar fi acest psalm o rugăciune potrivită? Cum ne pot fi de folos psalmii de jale chiar și în perioadele fericite din viața noastră?

 

Psalmii 60:1-5

„1 Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2 Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3 Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4 Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
5 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!”

 

Psalmii de jale sunt înțeleși ca rugăciuni ale oamenilor care trec prin perioade solicitante fizic, psihic sau spiritual. Nu înseamnă totuși că acești psalmi ar trebui evitați. Nici chiar în vremurile bune. Uneori s-ar putea să existe o diferență totală între cuvintele psalmului și experiența din prezent a închinătorului. Astfel, psalmii cu tânguiri și plângeri le pot fi de folos închinătorilor care nu trec prin necazuri.

 

În primul rând, ne pot face mai conștienți de faptul că suferința este parte din experiența umană generală și că vine atât peste cei neprihăniți, cât și peste cei răi. Psalmii ne asigură că Dumnezeu Se află la conducere și oferă putere și soluții în vremuri de necaz. Chiar și în acest psalm, chiar și în mijlocul necazului („Ai cutremurat pământul”, v. 2), psalmistul își exprimă speranța supremă în izbăvirea de către Dumnezeu.

 

În al doilea rând, psalmii cu lamentații ne învață compasiunea față de cei care suferă. Când ne exprimăm fericirea și recunoștința față de Dumnezeu, mai ales în public, trebuie să ne gândim la cei mai puțin fericiți. Desigur, lucrurile ar putea să stea bine în viața noastră acum, dar  cine nu cunoaște pe cineva, peste tot în jurul nostru, care suferă teribil? Rostirea unor astfel de psalmi în rugăciune ne poate ajuta să nu îi uităm pe cei care trec prin vremuri grele. Psalmii ar trebui să stârnească în noi compasiunea și dorința de a le sluji celor în suferință, așa cum a făcut Domnul Isus. „Această lume este o leprozerie imensă, dar Hristos a venit ca să-i vindece pe bolnavi și să vestească eliberarea captivilor lui Satana. El Însuși era sănătate și forță. Le împărtășea viața Sa celor bolnavi, celor chinuiți, celor stăpâniți de demoni. El nu a respins pe nimeni din cei care veneau să primească puterea Lui vindecătoare. Știa că aceia care-I solicitau ajutorul aduseseră singuri boala asupra lor, totuși nu refuza să-i vindece. Și când puterea din Hristos pătrundea în aceste biete suflete, ele erau convinse de păcat și mulți erau  vindecați de bolile lor spirituale precum și de maladiile fizice. Evanghelia încă are aceeași putere și de ce să nu vedem astăzi aceleași rezultate?” (Ellen G. White, „Lucrarea de binefacere”, p. 24, 25).

 

Pe cine cunoști în prezent care să aibă nevoie nu numai de rugăciunile tale, ci și de slujirea ta?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO