[luni, 8 ianuarie] Încrederea, în perioade dificile

 

 

2. Citește Psalmul 44. Ce ne spune și de ce este relevant pentru credincioșii din toate timpurile?

 

Psalmul 44

1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
2 Cu mâna Ta ai izgonit neamuri ca să-i sădeşti pe ei, ai lovit popoare ca să-i întinzi pe ei.
3 Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.
4 Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
5 Cu Tine doborâm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe potrivnicii noştri.
6 Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
7 ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
8 Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău.
9 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
10 ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi cei ce ne urăsc ridică prăzi luate de la noi.
11 Ne dai ca pe nişte oi de mâncat şi ne risipeşti printre neamuri.
12 Vinzi pe poporul Tău pe nimic şi nu-l socoteşti de mare preţ.
13 Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
14 Ne faci de pomină printre neamuri şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
15 Ocara mea este totdeauna înaintea mea şi ruşinea îmi acoperă faţa
16 la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
17 Toate acestea ni se întâmplă fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău:
18 da, inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta,
19 ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii.
20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
21 n-ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
22 Dar din pricina Ta suntem înjunghiaţi în toate zilele, suntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
23 Trezeşte-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
25 Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.
26 Scoală-Te ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne pentru bunătatea Ta!

 

 

Selectarea anumitor psalmi pentru serviciile de închinare de la biserică reflectă adeseori caracterul limitat al stărilor pe care le exprimăm în rugăciunile noastre colective. Această selectivitate poate fi un semn al incapacității sau disconfortului nostru când vine vorba de abordarea realităților întunecate ale vieții. Deși poate uneori considerăm că Dumnezeu este nedrept cu noi atunci când ne lovește suferința, nu credem că este și adecvat să ne exprimăm gândurile în închinarea publică și nici măcar în rugăciunea privată. Această reticență ne-ar putea face să pierdem din vedere scopul închinării. Incapacitatea de a ne exprima sincer și deschis sentimentele și opiniile față de Dumnezeu în rugăciune ne face adeseori robi ai emoțiilor noastre. Lucrul acesta cauzează inclusiv lipsa credinței și încrederii când venim înaintea lui Dumnezeu. Rostirea psalmilor în rugăciune ne oferă siguranța că, atunci când ne rugăm și ne închinăm, nu trebuie să ne cenzurăm sau să ne negăm vreo experiență.

 

Psalmul 44 îi poate ajuta pe închinători să exprime liber și adecvat experiența suferinței fără vină. Folosirea psalmilor în rugăciune îi ajută pe  oameni să dea curs libertății de exprimare în rugăciune. Psalmii ne oferă cuvinte pe care fie nu le putem găsi, fie nu îndrăznim să le rostim: „Inima nu ni s-a abătut, paşii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta, ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor şi să ne acoperi cu umbra morţii” (v. 18, 19). De notat totuși cum începe Psalmul 44: în trecut, Dumnezeu făcuse lucruri mari pentru poporul Său, prin urmare, autorul își exprimă încrederea în Dumnezeu, nu „în arcul [lui, al psalmistului]” (v. 6).

 

Un lucru e sigur: copiii lui Dumnezeu se confruntă cu necazuri. Lista de vaiete și lamentări este lungă și dureroasă. Cu toate acestea, psalmistul apelează la Dumnezeu după ajutor: „Răscumpără-ne, datorită îndurării Tale!” (v. 26, NTR). Adică, și în mijlocul necazurilor, el recunoaște realitatea existenței lui Dumnezeu și a iubirii Sale.

 

Cum te ajută amintirea perioadelor când prezența lui Dumnezeu s-a simțit foarte reală, să faci față vremurilor în care necazurile te fac să crezi că Dumnezeu este departe?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO