[vineri, 6 octombrie]

„De la început, Dumnezeu și Hristos au știut de apostazia lui Satana și de căderea omului prin puterea înșelătoare a celui apostat. Dumnezeu n-a ordonat ca păcatul să ia ființă, dar i-a prevăzut existența și a luat măsuri ca să întâmpine această teribilă situație de urgență. Atât de mare a fost iubirea Sa pentru lume încât S-a hotărât să Îl dea pe unicul Său Fiu, «pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică» (Ioan 3:16)” (Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 22).

„Hristos nu le-a spus ucenicilor Săi că lucrarea lor avea să fie ușoară. […] Însă ei nu aveau să fie lăsați să lupte singuri. El i-a asigurat că avea să fie cu ei și că, dacă vor merge înainte prin credință, vor progresa sub scutul Celui Atotputernic. […] Atâta timp cât aveau să asculte de Cuvântul Său și să lucreze în strânsă legătură cu El, nu aveau să dea greș. «Mergeți la toate popoarele!», le-a poruncit El. Mergeți până la cele mai îndepărtate regiuni locuite ale globului și fiți siguri că prezența Mea va fi cu voi chiar și acolo! Lucrați cu credință și încredere, pentru că niciodată nu va exista vreun moment în care să vă uit! Voi fi întotdeauna cu voi, ajutându-vă să vă aduceți la îndeplinire datoria, călăuzindu-vă, îmbărbătându-vă, sfințindu-vă, sprijinindu-vă și dându-vă succes în rostirea cuvintelor care să îndrepte atenția altora spre cer” (Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, p. 29).