[duminică, 17 septembrie] Biserica, o armată unită
1. Citește Efeseni 6:10-20. Ce spune Pavel despre tipul de război în care este
angajată biserica? Descrie Pavel doar bătălia spirituală a unei persoane împotriva
răului? Sau războiul comun al membrilor bisericii împotriva răului?
Victoria în războiul grec și cel roman depindea de cooperarea soldaților
și în mod special de sprijinul lor reciproc în vâltoarea luptei.
Individualismul în luptă era văzut ca o trăsătură a războinicilor barbari,
care condamna la înfrângere.
Există argumente importante în sprijinul ideii că Pavel, în conformitate
cu această perspectivă militară, vorbește în Efeseni 6:10-20 în
mod special despre lupta comună a membrilor bisericii împotriva răului:
(1) Pasajul este punctul culminant al unei epistole care vorbește
numai despre biserică. Ar fi ciudat ca Pavel să își încheie scrisoarea cu
imaginea unui războinic creștin care luptă singur împotriva vrăjmașilor
întunericului; (2) La sfârșitul pasajului, Pavel evidențiază camaraderia
creștină în apelul său la rugăciune „pentru toți sfinții” (Efeseni 6:18-20);
(3) Aspectul cel mai important: anterior în epistolă, când discută despre
puterile răului, Pavel le prezintă în opoziție cu biserica, nu cu fiecare
credincios în parte: „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti
să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui
Dumnezeu” (3:10).
Prin urmare, Efeseni 3:10 nu descrie un războinic singuratic ținând
piept răului. În schimb Pavel, ca un general, se adresează bisericii ca
unei armate. Ne cheamă să ne îmbrăcăm cu toată armura și, ca o armată
unită, să răzbatem împreună și cu tărie în luptă. Pavel alege să își încheie
prezentarea detaliată a bisericii – care a inclus descrieri ample ale
bisericii ca trup al lui Hristos (1:22,23; 4:1-16), ca o clădire/templu al lui
Dumnezeu (2:19-22) și ca mireasă a lui Hristos (5:21-33) – cu o metaforă
finală: biserica în calitate de armată a Dumnezeului celui viu. De vreme
ce ne apropiem de „ziua cea rea” (6:13) – adică de ultimele etape ale îndelungatei
lupte împotriva răului –, nu avem timp să ezităm cu privire la
angajamentul nostru față de Dumnezeu sau loialitatea noastră unii față
de alții ca soldați camarazi în Hristos.
Cum putem noi, ca un trup unitar, să colaborăm în marea luptă, pentru a ne
ajuta reciproc în confruntările noastre cu răul, sub orice formă ar apărea?
