[luni, 13 februarie] Dumnezeu Se îngrijește de săraci

 

 

În scrierile lor, autorii Bibliei au inclus multe dispoziții ale lui Dumnezeu cu privire la săraci, străini, văduve și orfani. Avem consemnări ale acestor prevederi legale încă de la muntele Sinai. „Timp de șase ani, să semeni pământul și să-i strângi rodul. Dar în al șaptelea, să-i dai răgaz  și să-l lași să se odihnească; din rodul lui să mănânce săracii poporului tău […]. Tot așa să faci cu via și măslinii tăi” (Exodul 23:10,11).

 

2. Citește Leviticul 23:22 și Deuteronomul 15:11. Oricât de diferit ar fi acel context de viața noastră, ce principii ar trebui să extragem din aceste versete?

 

Leviticul 23:22

„Când vei secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.”

 

Deuteronomul 15:11

„Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.’”

 

Prin „frate” aici se face referire la israeliți sau frați de credință. Ne gândim de asemenea la ei ca la „săracii vrednici” sau „acești foarte neînsemnați frați ai Mei”. Psalmii ne oferă indicii despre cum ar trebui să îi tratăm pe cei în nevoie. „Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi!” (Psalmii 82:3,4). Acest pasaj indică ideea să ne implicăm în alte moduri decât doar să le asigurăm hrana.

 

Apoi există promisiuni pentru cei care îi ajută pe nevoiași. „Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme” (Proverbele 28:27). „Un împărat care judecă pe săraci după adevăr își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie” (Proverbele 29:14). „Ferice   de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește” (Psalmii 41:1). Așadar aceasta a fost dintotdeauna o preocupare în Israelul din vechime, chiar dacă uneori a fost pierdută din vedere.

 

În schimb, chiar și în vremurile mai moderne, în special în Anglia, sub impactul a ceea ce era cunoscut sub numele de „darwinism social”, mulți credeau nu numai că nu exista niciun imperativ moral de a-i ajuta pe sărmani, ci că, de fapt, era chiar greșit a fi ajutați. Adepții darwinismului social credeau că ar fi în detrimentul societății să îi ajute pe săraci, bolnavi sau nevoiași, pentru că, dacă aceștia se înmulțeau, nu făceau decât să slăbească structura socială a națiunii ca întreg. Oricât de dură ar fi fost, această gândire era rezultatul logic al credinței în evoluționism și al narațiunii false pe care acesta o proclamă.

 

Ce impact ar trebui să aibă Evanghelia – ideea că Hristos a murit pentru toți – asupra modului în care să îi tratăm pe toți oamenii, indiferent cine ar fi ei (deținuți, persoane asistate social, cu nevoi speciale sau cu anumite dependențe etc.)?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO