[miercuri, 30 noiembrie] Un rai cu suflete fără trup

 

 

Deși nu acceptă învățătura despre purgatoriu, mulți protestanți cred totuși că sufletele morților drepți se bucură deja de rai în prezența lui Dumnezeu. Unii susțin că aceste „suflete” sunt doar duhuri fără trup, în timp ce alții cred că acestea sunt duhuri fără trup, dar acoperite de un corp spiritual de slavă. Oricare ar fi presupusa stare metafizică a acestor morți „vii”, aceste teorii subminează doctrina biblică a învierii și judecății finale a morților. De ce să mai existe o înviere și o judecată (Apocalipsa 20:12-14), dacă sufletele celor drepți s-ar bucura deja de rai?

 

4. Citește Faptele 2:29,34,35 și 1 Corinteni 15:16-18. Ce lumină aduc aceste pasaje cu privire la starea morților și a celor care așteaptă învierea?

 

Faptele 2:29,34,35

„29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea 35 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».”

 

1 Corinteni 15:16-18

„16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. 17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre 18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi”.

 

Biblia spune că toate ființele care sunt deja în cer au fost (1) fie strămutate în cer de vii, ca în cazul lui Enoh (Geneza 5:24) și al lui Ilie (2 Împărați 2:9-11), (2) fie au fost înviate, ca Moise (Iuda 9) și ca oamenii înviați odată cu Hristos (Matei 27:51-53). După cum am văzut deja, sufletele „de sub altar” care strigă la Dumnezeu după răzbunare (Apocalipsa 6:9-11) reprezintă doar o metaforă a dreptății, nu o dovadă a nemuririi naturale a sufletului. În caz contrar, chiar nu s-ar putea spune că acești oameni se bucură de răsplata lor veșnică.

 

În realitate, mormântul este un loc de odihnă pentru cei morți, care, fără să fie conștienți de nimic, așteaptă învierea, când le va fi redată existența conștientă. Morții, chiar și morții cei drepți, nu sunt suflete fără trup plutind prin cer și așteptând cu răbdare să se reunească cu  trupurile lor la învierea de la sfârșitul timpului. În plus, ce ar mai însemna cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 15:18 (unde afirmă că, dacă nu ar fi o înviere a morților, atunci cei ce au adormit în Hristos ar fi pierduți)? Cum să fie pierduți dacă ei s-ar afla deja în starea de beatitudine din cer și ar fi acolo de mult, de când au murit? Doctrina-cheie din Noul Testament, cea a învierii la revenirea lui Isus, este anulată de falsa învățătură că morții cei drepți își iau zborul spre răsplata veșnică imediat ce mor. Totuși auzim mereu acest lucru, mai ales la înmormântări.

 

Cum îi ajută pe oameni vestea bună că morții dorm în pământ, în sensul că ei se odihnesc într-adevăr și nu mai știu ce este durerea?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO