[marți, 29 noiembrie] Sfinții din purgatoriu

 

Biserica Romano-Catolică susține că morții care nu merită iadul, dar care nu sunt pregătiți încă pentru rai se pot purifica de păcate în purgatoriu, iar apoi pot urca în rai. Suferințele lor din purgatoriu pot fi reduse cu ajutorul rugăciunilor și al penitențelor din partea celor dragi. Catehismul Bisericii Catolice vorbește clar despre purgatoriu: „Toți cei care mor în harul și prietenia lui Dumnezeu, dar încă nu sunt curățiți cu desăvârșire au în adevăr asigurarea salvării veșnice; dar, după moarte, ei trec prin procesul purificării, ca să dobândească sfințenia necesară pentru a intra în bucuria cerului” („Catechism of the Catholic Church”, 1995, p. 291). Apoi se mai spune și că suferințele lor pot fi ușurate de rugăciunile celor dragi, precum și de alte fapte făcute în numele morților. „Biserica mai recomandă și pomenile, indulgențele și actele de penitență înfăptuite pentru cei morți” (Ibidem).

 

3. Citește Eclesiastul 9:10; Ezechiel 18:20-22 și Evrei 9:26,27. Cum resping aceste pasaje teoria purgatoriului?

 

Eclesiastul 9:10

„Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”

 

Ezechiel 18:20-22

„20 Sufletul care păcătuieşte acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el şi răutatea celui rău va fi peste el. 21 Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. 22 Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit”.

 

Evrei 9:26,27

„26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,…”

 

Doctrina despre purgatoriu combină noțiunea păgână de iad în flăcări cu practica păgână a rugăciunilor pentru morți. Această dogmă este inacceptabilă pentru cei care cred învățăturile Bibliei, conform cărora: (1) morții se odihnesc în mormântul lor fără să știe nimic (Ecles. 9:10), (2) neprihănirea unui om păcătos nu poate fi transferată asupra altui om păcătos (Ezech. 18:20-22), (3) singurul nostru Mijlocitor este Isus Hristos (1 Tim. 2:5) și (4) moartea este urmată de judecata finală, fără o a doua șansă de pocăință (Evrei 9:27).

 

O și mai gravă implicație a teoriei nebiblice a purgatoriului este că se distorsionează caracterul lui Dumnezeu. De fapt, „lucrarea lui Satana de la căderea lui este să Îl interpreteze greșit pe Tatăl nostru ceresc. El a inspirat doctrina despre nemurirea sufletului. […] Ideea unui iad care arde veșnic a fost opera lui Satana; purgatoriul este invenția lui. Aceste învățături denaturează caracterul lui Dumnezeu, pentru ca El să fie considerat sever, răzbunător, arbitrar și neiertător” (Ellen G. White, Manuscrisul 51, 1890). În locul ideii că morții dorm, așteptând revenirea lui Isus, a apărut ideea că ei sunt în purgatoriu, suferind până când cineva reușește să-i scoată de acolo.

 

Ce ne învață ereziile ca purgatoriul sau chinul veșnic despre importanța doctrinei corecte? De ce și ceea ce credem este important, nu doar în cine credem?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO