[duminică, 27 noiembrie] Vierme nemuritor

 

 

1. Compară Marcu 9:42-48 cu Isaia 66:24. Cum înțelegi expresia „viermele lor nu moare”?

 

Marcu 9:42-48

„42 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”.

 

Isaia 66:24

„Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”

 

Unii interpretează substantivul la singular „vierme” (Marcu 9:48) ca o trimitere la presupusul suflet, sau duh, dezbrăcat de trup al celor răi, care după moarte ar zbura în iad, unde nu ar muri niciodată și ar îndura chinul veșnic. Dar această interpretare nu reflectă conceptul biblic de moarte ca stare în care omul nu mai știe nimic; totodată ignoră și contextul veterotestamentar al acestui pasaj. De fapt, „«viermele», la singular, este folosit la modul general pentru a indica «viermii» – nu semnifică un singur vierme. Termenul se referă la viermii care se hrănesc din corpurile în descompunere” (Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, „A Translator’s Handbook on the Gospel of Mark”, p. 304). Această figură de stil se numește „metonimie”.

 

În Marcu 9:48 Isus citează Isaia 66:24. Recitește Isaia 66:24. Această scenă metaforică înfiorătoare descrie un câmp de luptă în care vrăjmașii lui Dumnezeu sunt morți, decimați. Corpurile care nu au fost mistuite de foc intră în putrefacție sub acțiunea viermilor sau poate sunt consumate mai întâi de viermi și apoi de foc. Oricum ar fi, nu există nicio referire la vreun suflet care să scape de distrugerea corpului și să își ia zborul spre iad.

 

Dar cum rămâne cu viermele care nu moare niciodată? Limbajul metaforic din Isaia 66:24 (citat în Marcu 9:48) nu transmite că acei viermi ar fi nemuritori. Ci accentul se pune pe faptul că viermii nu își lasă treaba neterminată. Cu alte cuvinte, ei continuă să devoreze trupurile celor răi până ce sunt distruse. În schimb, copiii credincioși ai lui Dumnezeu vor locui bucuroși în ceruri noi și pe un pământ nou și I se vor închina lui Dumnezeu chiar în prezența Lui (Isaia 66:22,23). Date fiind aceste destine diferite, nu ne miră afirmația lui Isus că va fi mai bine pentru cineva să intre în Împărăția lui Dumnezeu fără o parte esențială din corp – fără o mână, un picior sau chiar fără un ochi – decât să aibă un corp întreg care va fi distrus de viermi și de foc (Marcu 9:42-48).

 

În final, vom fi ori în totalitate salvați, ori în totalitate pierduți. Nu există cale de mijloc. Vom avea viața veșnică sau ne vom confrunta cu nimicirea veșnică. Ce alegeri trebuie să faci azi?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO