[luni, 26 septembrie] Voința liberă, temelia iubirii

 

 

2. Citește 1 Ioan 4:7-16. Ce înțelegem de aici despre voința liberă drept condiție de cultivare a iubirii?

 

1 Ioan 4:7-16

„7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. 8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. 10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. 12 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. 13 Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. 14 Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. 15 Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el, în Dumnezeu. 16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el”.

 

Florile artificiale pot fi splendide, dar ele nu cresc și nu înfloresc precum cele naturale. Roboții sunt programați să vorbească și să execute sarcini, dar nu au nici viață, nici emoții. În esență, viața și voința liberă sunt obligatorii ca iubirea să fie cultivată și împărtășită. Dumnezeul nostru iubitor a creat îngeri (inclusiv pe Lucifer) și ființe umane cu libertatea de a lua decizii, cu posibilitatea de a urma o cale greșită. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat întregul univers ca un mediu perfect și armonios astfel încât creaturile Sale să se dezvolte în dragoste și în înțelepciune.

 

În 1 Ioan 4, Ioan subliniază că Dumnezeu este dragoste, arătată față de noi prin trimiterea Fiului Său să moară pentru păcatele noastre. Drept urmare, prin iubirea noastră unii față de alții noi ar trebui să ne exprimăm recunoștința pentru iubirea Lui infinită. O asemenea dragoste, de origine divină, ar fi cea mai convingătoare dovadă că Dumnezeu locuiește în noi și noi suntem în El. Acest apel de a reflecta iubirea lui Dumnezeu are sens doar adresat unor ființe care pot alege să exprime respectiva iubire sau, dimpotrivă, să trăiască o viață egoistă. Doar că libertatea de alegere poate ușor să fie folosită greșit, un fapt trist demonstrat în tragica răzvrătire a lui Lucifer în cer.

 

Chiar dacă recunosc importanța liberului-arbitru, unii se întreabă: Dacă Dumnezeu știa că Lucifer avea să se revolte, de ce l-a mai creat? În definitiv, crearea lui Lucifer nu Îl face pe Dumnezeu responsabil pentru originea păcatului? Aceasta poate fi o întrebare dificilă, deoarece există mulți factori, inclusiv ce se înțelege prin cuvântul „responsabil”. Originea și natura păcatului sunt mistere, deci nu se pot explica pe deplin.

 

În orice caz, Dumnezeu nu a hotărât mai dinainte existența păcatului; El doar i-a îngăduit existența și apoi, la cruce, a luat asupra Lui pedeapsa supremă pentru păcat, fapt care Îi permite să-l stârpească, într-un final. În dureroasele noastre cugetări asupra răului, să nu uităm niciodată că Dumnezeu Însuși a plătit cel mai mare preț pentru existența păcatului și a răului (vezi Matei 5:43-48; Romani 5:6-11) și că a suferit din cauza acestora mai mult decât oricare dintre noi va suferi vreodată.

 

Voința liberă este sfântă, dar vine la pachet cu serioase consecințe, nu doar pentru tine, ci și pentru alții. Folosind darul libertății, ce decizii iei și care crezi că vor fi consecințele lor?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO