[marți, 27 septembrie] Inexplicabila nerecunoștință

 

3. Citește Ezechiel 28:12-19. Ce găsim aici despre misterioasa origine a păcatului?

 

Ezechiel 28:12-19

„12 „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. 13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. 14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. 16 Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. 17 Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. 18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. 19 Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!»’ ”

 

Mare parte din cartea Ezechiel a fost scrisă în limbajul simbolic specific vremii sfârșitului. Anumite entități (persoane, animale, obiecte) și evenimente locale reprezintă realități cosmice și/sau istorice mai ample. În Ezechiel 28:1-10, Domnul i-a vorbit împăratului Tirului (un oraș-port fenician antic și prosper) ca unui conducător bogat și mândru care era doar un „om”, dar care s-a pretins dumnezeu și ocupant al tronului dumnezeilor.

 

Apoi, în Ezechiel 28:12-19, această realitate istorică devine o analogie cu căderea lui Lucifer. Astfel, împăratul Tirului, o ființă umană reală trăind „în mijlocul mărilor” (Ezechiel 28:2,8), îl reprezintă acum pe „heruvim[ul] ocrotitor” care locuia în „Eden, grădina lui Dumnezeu” și „pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:13,14). O afirmație importantă este cea din Ezechiel 28:15. Citește-o cu atenție. Deci, foarte important, perfecțiunea lui Lucifer a inclus posibilitatea răului, posibilitatea de a face ce este greșit, întrucât, ca ființă morală, Lucifer avea voință liberă – parte din ce înseamnă a fi o ființă perfectă.

 

Deci Lucifer a fost creat desăvârșit – ceea ce includea capacitatea lui de a alege în mod liber. Dar, abuzând de acea perfecțiune, prin folosirea greșită a voinței sale libere, el s-a pervertit prin faptul că s-a considerat mai important decât era. Nemaifiind mulțumit de modul în care îl crease și îl onorase Dumnezeu, Lucifer și-a pierdut simțul recunoștinței față de Dumnezeu și a dorit să primească mai multă recunoaștere decât merita de fapt. Cum s-a putut întâmpla așa ceva cu această ființă angelică perfectă ce trăia într-un univers perfect este o taină.

 

„Păcatul este un lucru misterios, de neexplicat. Nu a existat temei pentru existenţa lui; a-l explica înseamnă a căuta un motiv pentru existenţa lui şi aceasta ar însemna a-l îndreptăţi. Păcatul a apărut într-un univers desăvârşit, un lucru care s-a dovedit fără scuză” (Ellen G. White, „Adevărul despre îngeri”, p. 30).

 

Dacă trăiești momente grele, inspiră-te din 1 Tesaloniceni 5:18 și învinge nerecunoștința sau autocompătimirea, făcându-te de folos pentru vecinii sau cunoștințele tale!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO