[Miercuri, 15 iunie] Paharul pentru ghicit

 

 

4. Citește Geneza 44. De ce a ordonat Iosif să se pună cupa lui de argint în sacul lui Beniamin, nu în sacul unui alt frate?

 

Geneza 44

„Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3 Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4 Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? 5 De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel’.” 6 Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte. 7 Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă! 8 Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? 9 Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!” 10 El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.” 11 Îndată, şi-a pogorât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul. 12 Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr, şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate. 14 Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. 15 Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?” 16 Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.” 17 Dar Iosif a zis: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.” 18 Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon. 19 Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?’ 20 Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur şi tatăl lui îl iubeşte.’ 21 Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.’ 22 Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ 23 Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’ 24 Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. 25 Tatăl nostru a zis: ‘Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.’ 26 Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ 27 Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii. 28 Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat, negreşit, de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. 29 Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’ 30 Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui, 31 el are să moară când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor pogorî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. 32 Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‘Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ 33 Îngăduie dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. 34 Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!””

 

Acest episod este paralel cu cel precedent. Ca și înainte, Iosif dă instrucțiuni precise și încă o dată el pune să le umple sacii fraților săi cu hrană. De data aceasta totuși, Iosif adaugă ordinul ciudat de a se pune prețiosul lui pahar în sacul lui Beniamin.

 

Prin urmare, evenimentele iau o turnură diferită. În timp ce în călătoria precedentă frații s-au întors în Canaan ca să-l ia pe Beniamin cu ei, acum ei trebuie să se întoarcă în Egipt ca să stea față-n față cu Iosif. În timp ce înainte toți frații au găsit același lucru în sacii lor, acum Beniamin este cel care are cupa lui Iosif. Dintr-odată, Beniamin, care, ca oaspete de onoare, a avut acces la paharul lui Iosif, acum este suspectat și acuzat că a furat prețiosul obiect. El va merge în închisoare.

 

Faptul că Iosif folosea un pahar pentru ghicit nu însemna că el credea în puterea paharului. „El nu pretinsese niciodată că are putere să ghicească, dar voia să-i facă să creadă că el putea citi tainele vieții lor” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 229).

 

Pentru Iosif, cupa de magie era doar un pretext prin care să evoce sfera supranaturală și astfel să trezească în inima fraților lui un simțământ de vinovăție față de Dumnezeu. Așa interpretează Iuda mesajul implicit al lui Iosif, pentru că el face referire la nelegiuirea pe care Dumnezeu a găsit-o în ei (Geneza 44:16). De asemenea, furtul acelui prețios pahar avea să justifice aplicarea unei pedepse severe și astfel să demaște gândurile celorlalți frați.

 

Intensitatea trăirilor și a reacției fraților este semnificativă. Sunt uniți în aceeași durere, teamă pentru Beniamin, care va fi pierdut ca Iosif și tot ca Iosif va deveni un sclav în Egipt, deși, tot ca Iosif, era nevinovat. Din acest motiv, Iuda propune ca el însuși să fie luat ca sclav „în locul” băiatului (Geneza 44:33), întocmai cum berbecul fusese sacrificat „în locul” nevinovatului Isaac (compară cu Geneza 22:13). Iuda se prezintă pe sine ca jertfă, ca înlocuitor, tocmai ca să poată face față mâhnirii tatălui său (Geneza 44:34).

 

Ce principiu al dragostei se găsește în procesul de substituire, exemplificat în răspunsul lui Iuda? Cum explică acest principiu teologia biblică a mântuirii (vezi Romani 5:8)?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO