[vineri, 17 iunie] Un gând de încheiere

 

 

Citește capitolele 20, „Iosif în Egipt”, și 21, „Iosif și frații săi”, din cartea „Patriarhi și profeți”, de Ellen G. White.

 

„Cele trei zile petrecute în temniță au fost zile de adâncă amărăciune pentru fiii lui Iacov. Ei au meditat la purtarea lor greșită din trecut, în special la cruzimea de care au dat dovadă față de Iosif. Știau că, dacă aveau să fie condamnați ca spioni și dacă nu aduceau nicio dovadă care să-i elibereze de această învinuire, aveau să moară cu toții sau să devină sclavi. Se îndoiau că eforturile oricăruia dintre ei de convingere a tatălui lor l-ar fi determinat pe acesta să consimtă ca Beniamin să vină cu ei, după moartea năprasnică de care avusese parte Iosif, cum credea el. Ei îl vânduseră pe Iosif ca sclav și acum se temeau că Dumnezeu plănuia să îi pedepsească, făcându-i să ajungă sclavi. Iosif a luat în considerare faptul că tatăl lui și familiile fraților săi puteau suferi din lipsă de hrană și a fost convins că frații lui regretau felul nemilos în care îl trataseră și că în niciun caz nu aveau să-l trateze pe Beniamin așa cum îl trataseră pe el” (Ellen G. White, „Spiritual Gifts”, book 3, pp. 155, 156).

 

„Iosif era mulțumit. Îi pusese la încercare pe frații lui și văzuse la ei roadele unei adevărate pocăințe” (Ibidem, p. 165).

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO