[vineri, 15 aprilie] Un gând de încheiere

 

 

Expresia care se repetă: „Enoh a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:22,24) înseamnă o relație de tovărășie apropiată și zilnică cu Dumnezeu. Relația personală a lui Enoh cu Dumnezeu a fost atât de specială, încât „l-a luat Dumnezeu” (Geneza 5:24). Această expresie este unică în genealogia lui Adam și nu susține ideea unei vieți imediate după moarte în rai pentru cei care „a[u] umblat cu Dumnezeu”. Să observăm că și Noe a umblat cu Dumnezeu (Geneza 6:9) și el a murit la fel ca toți ceilalți oameni, inclusiv ca Adam și Metusala. De asemenea, este interesant de notat că nu este oferit niciun element care să justifice acest har special. „Enoh a devenit un predicator al neprihănirii, făcând cunoscut oamenilor ceea ce îi descoperise Dumnezeu. Aceia care s-au temut de Dumnezeu l-au căutat pe acest om sfânt pentru a se împărtăși din sfaturile și rugăciunile sale. El a lucrat și public, ducând solia lui Dumnezeu tuturor acelora care doreau să audă cuvintele lui de avertizare. Lucrarea lui nu se limita la urmașii lui Set. În locul în care Cain căutase să fugă de prezența divină, profetul lui Dumnezeu a făcut cunoscute scenele minunate ce îi fuseseră prezentate în viziune. «Iată», a declarat el, «că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite» (Iuda 14,15)” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 86).

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO