[marți, 26 octombrie] „Căci și voi ați fost străini în Egipt”
4. „Să iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului” (Deuteronomul 10:19). Care este aici mesajul pentru Israelul antic? Care ar trebui să fie mesajul pentru noi?
„Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului”.
Cu secole înainte, Domnul i-a spus lui Avraam: „Să știi hotărât că sămânța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani” (Geneza 15:13; vezi și Geneza 17:8; Faptele 13:17). Firește, așa s-a întâmplat, iar în primele capitole ale cărții Exodul istoria dramatică a salvării lor din Egipt a fost consemnată pentru posteritate ca un tip al răscumpărării și al salvării care ne-au fost oferite în Hristos Isus. În acest verset, Domnul vrea ca ei să-și amintească unde fuseseră și ce fuseseră: străini într-o altă țară.
Cu alte cuvinte, aduceți-vă aminte când ați fost la marginile societății, niște paria, chiar sclavi, și deci la mila celor care erau mai puternici decât voi și care puteau abuza de voi, cum au și făcut adesea. Deși Israel era un popor ales, chemat de Dumnezeu, „o împărăție de preoți” (Exodul 19:6), deși erau niște diferențe între ei și străinii din mijlocul lor, în special în privința serviciilor religioase, când venea vorba de „drepturile omului”, străinul, văduva și orfanul trebuiau tratați în același fel cum se așteptau israeliții să fie tratați.
5. Cum rezumă versetul de mai jos ce îi spune Domnul Israelului antic referitor la modul în care trebuia să îi trateze pe cei slabi din mijlocul lui?
Matei 7:12
„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii”.
Îndemnul acesta adresat evreilor din vechime despre modul în care trebuiau să-i trateze pe cei marginalizați nu reprezenta nicidecum norma în lumea antică, unde cei proscriși puteau fi tratați, adesea, la fel ca animalele.
Prin contrast, poporul Israel trebuia să fie diferit, o lumină pentru popoare. Iar diferența avea să constea în Dumnezeul căruia I se închinau, în modul în care I se închinau și în tot sistemul adevărului religios pe care Dumnezeu li-l dăduse. Și felul amabil în care îi tratau pe cei marginalizați ar fi putut fi o mărturie grăitoare pentru lume în ce privea superioritatea Dumnezeului lor și a credinței lor. Acesta era, într-un anumit sens, singurul scop al existenței lor: să fie o mărturie pentru Dumnezeul lor înaintea lumii.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
