[marți, 12 octombrie] Cartea legământului

 

 

Deși noțiunea de legământ (în ebraică, berit), care are rolul de a descrie  relația lui Dumnezeu cu poporul Lui, se găsește în întreaga Biblie, cuvântul acesta apare atât de des în Deuteronomul, încât cartea aceasta a fost numită „Cartea legământului”.

 

3. Analizează Deuteronomul 5:1-21. Ce anume din acest pasaj ne dovedește că în Deuteronomul ideea de legământ (berit) este esențială?

 

Deuteronomul 5:1-21

„Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate. 2 Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. 3 Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici. 4 Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului. 5 Eu am stat atunci între Domnul şi voi, ca să vă vestesc cuvântul Domnului, căci vă era frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. El a zis: 6 ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 7 Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine. 8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în ape sub pământ. 9 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 10 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 11 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 12 Ţine ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13 Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. 14 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă. 16 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 17 Să nu ucizi. 18 Să nu preacurveşti. 19 Să nu furi. 20 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 21 Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, niciun alt lucru care este al aproapelui tău”.

 

La scurt timp după ce copiii lui Israel au fost eliberați din Egipt, Dumnezeu a făcut legământ cu ei, la Sinai, chiar înainte de momentul în care ar fi trebuit să intre în Țara Promisă. Apoi, după un ocol de patruzeci de ani, exact înainte ca ei să fie din nou pe punctul de a intra în Țara Promisă, care era o parte esențială a făgăduinței legământului (vezi Geneza 12:7; Exodul 12:25), Domnul le-a dat din nou, prin gura lui Moise, Cele Zece Porunci, un mod de a sublinia iarăși cât de important era ca și ei să-și reînnoiască obligațiile legământului.

 

Da, Domnul urma să-Și împlinească făgăduințele date în cadrul legământului. Dar și ei erau obligați să-și respecte partea lor din înțelegere: „El Și-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziți, Cele Zece Porunci, și le-a scris pe două table de piatră” (Deuteronomul 4:13). El îl încheiase la Sinai și acum îl încheia din nou, la Moab, chiar înainte ca ei să ia în stăpânire țara care le fusese promisă prin făgăduința făcută părinților cu secole înainte, o manifestare a „legământului celui veșnic” care a precedat până și existența lumii.

 

„Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâna într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc.” – Ellen G. White, „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus”, p. 834

 

4. Cum înțelegem versetul următor?

 

Deuteronomul 5:3

„Nu cu părinţii noştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toţi vii astăzi aici”.

 

Ce le spunea Moise? Cel mai probabil, el sublinia faptul că părinții lor nu
mai erau, iar minunatele făgăduințe ale legământului care le fuseseră făcute
părinților le erau acum făcute lor. Poate că acesta a fost modul lui Moise de a le
spune să nu mai greșească, așa cum făcuse generația precedentă. Făgăduințele
(și obligațiile) erau acum ale lor.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO