Studierea ultimei săptămâni din lucrarea de slujire a lui Isus pe pământ, dinaintea crucificării Sale, este întotdeauna un izvor de încurajare și de inspirație. Aceasta ne oferă și un exemplu despre modul în care neliniștea și ambiția îi conduc pe oameni să facă și să spună lucruri nechibzuite.

 

4. Citește Luca 22:14-30 și gândește-te ce a simțit Isus când i-a auzit pe ucenici certându-se, în timpul acelei cine solemne, cu privire la care dintre ei trebuia socotit cel mai mare (Luca 22:24). De ce ucenicii s-au lăsat distrași de la această ocazie memorabilă și s-au concentrat pe măreția omenească?

 

Luca 22:14-30

„14 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16 căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17 Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, 18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19 Apoi, a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. 20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”. 21 „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22 Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23 Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. 24 Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 25 Isus le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26 Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. 27 Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. 28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 29 De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.””

 

Rareori vorbim cu alții despre cine este cel mai mare în biserica noastră, în familia noastră sau la locul nostru de muncă. S-ar putea să ne gândim mult la acest lucru, dar, în realitate, cine vorbește deschis?

 

Nu era prima dată când această întrebare era ridicată în comunitatea celor care-L urmau pe Isus. În Matei 18:1 o regăsim formulată de ucenici într-un mod mai abstract: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” Răspunsul lui Isus implică o lecție practică, un exemplu concret. Cheamă un copil și îl așază în centrul grupului. Ochii sunt larg deschiși; sprâncenele sunt ridicate. Acțiunea lui Isus necesită o explicație și, în Matei 18:3, Învățătorul o oferă: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.”

 

Convertirea este fundamentală pentru găsirea adevăratei odihne în Isus. Realizăm că avem nevoie de ajutor din afară. Dintr-odată ne dăm seama că nu ne putem baza pe noi înșine, ci avem nevoie să ne bizuim pe Isus. Trăim experiența transformării valorilor și a ambițiilor noastre. Isus le spune ucenicilor: Aveți încredere în Mine și bizuiți-vă pe Mine ca acest copil. Adevărata măreție înseamnă să renunți la drepturile tale și să îmbrățișezi valorile Împărăției.

 

Din nefericire, se pare că ucenicii nu învățaseră lecția aceasta la momentul în care Isus a luat cu ei ultima cină. Ciorovăiala și conflictele interne au stricat un moment de comuniune desăvârșită care nu avea să se mai repete niciodată.

 

Toate acestea chiar și după ani petrecuți cu Isus, lucrând cu Învățătorul, ascultând și învățând la picioarele Lui? Ce exemplu trist despre cât de coruptă continuă să fie inima omului! Totuși, dintr-o perspectivă mai pozitivă, gândește-te la realitatea mereu prezentă a harului Domnului, care, în ciuda discuției patetice din rândul urmașilor Lui, nu renunță la ei.

 

De ce ațintirea privirii asupra lui Isus pe cruce ar trebui să fie un remediu puternic împotriva dorinței de înălțare de sine căreia îi cădem pradă cei mai mulți?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO