[duminică, 11 iulie] Isus aduce divizare
Foarte puțini oameni se bucură când există un conflict. Tânjim după armonie și după pace. În bisericile sau în instituțiile noastre chiar ținem seminare despre reconciliere și despre gestionarea conflictelor.
1. Ce vrea să spună Isus când afirmă că El nu a venit să aducă pacea, ci sabia? Ce înseamnă aceasta ținând cont că Isus este „Domn al păcii” (Isaia 9:6)?
Matei 10:34-39
„34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. 36 Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. 37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38 Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. 39 Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga”.
Afirmația lui Isus din Matei 10:34-39 este șocant de ilogică. Mântuitorul, care a venit ca un prunc neajutorat, în loc să vină ca un împărat puternic înconjurat de gărzi de elită, care le-a predicat despre dragoste atât prietenilor, cât și dușmanilor, le spune acum urmașilor Săi că aduce dezbinare și lupte. Ucenicii și ascultătorii Lui s-au întrebat, probabil, așa acum ne întrebăm și noi: Cum este posibil așa ceva?
Pasajul din Matei 10:35-39 vorbește cu adevărat despre supunere și despre loialitate. Când citează din Mica 7:6, Isus Își somează audiența să ia hotărâri care vizează veșnicia. Un fiu ar trebui să-și iubească și să-și cinstească părinții. Aceasta era o cerință a Legii pe care Moise o primise pe munte. Era parte a modului de operare prevăzut de Dumnezeu. Și totuși, dacă dragostea aceasta ar fi mai mare decât angajamentul lui față de Isus, ar necesita o decizie grea. Un tată și o mamă ar trebui să-și iubească nespus copiii și să le poarte de grijă. Totuși, dacă acea dragoste ar trece dincolo de angajamentul părinților față de Isus, ar necesita o decizie dificilă. Mai întâi ce este mai important, ne reamintește Isus în acest pasaj.
Domnul Hristos exprimă clar această alegere prin intermediul a trei fraze în care folosește termenul „vrednic”. Calitatea de a fi vrednic nu se bazează pe standardele morale înalte și nici pe biruința asupra păcatului. Vrednicia se bazează pe relația unui om cu Isus. Suntem vrednici atunci când Îl alegem pe El înaintea oricărui alt lucru – inclusiv a mamei, a tatălui sau a copiilor. Alegem suferința crucii și Îl urmăm pe Isus.
„Nu am altă dorință mai fierbinte decât să îi văd pe tinerii noștri însuflețiți de spiritul religiei curate, care îi va conduce să-și ia crucea și să-L urmeze pe Isus. Mergeți înainte, tineri ucenici ai lui Hristos, stăpâniți de principii, îmbrăcați în haina curăției și a neprihănirii! Mântuitorul vă va îndruma în poziția care se potrivește cel mai bine talentelor voastre și din care puteți fi cel mai mult de folos.” – Ellen G. White, „Mărturii”, vol. 5, p. 87
Uneori suntem constrânși să ducem o cruce, iar alteori alegem singuri să ducem una. În ambele cazuri, care este secretul pentru a duce acea cruce cu credincioșie?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
