[luni, 5 aprilie] Legământul cu Noe
„Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine” (Geneza 6:18).
În versetul de mai sus, cuvântul legământ apare pentru prima oară în Biblie și, în contextul acesta, Dumnezeu îi spune lui Noe despre hotărârea Lui de a distruge pământul din cauza răspândirii masive a păcatului. Deși această distrugere va veni printr-un potop universal, Dumnezeu nu uită de lumea pe care a creat-o. El rămâne în relația de legământ pe care a stabilit-o imediat după căderea în păcat. Acel divin „Eu” care vine cu propunerea legământului este El Însuși temelia siguranței lui Noe. În calitate de Dumnezeu care Își ține legământul, Domnul promite să-i ocrotească pe cei care sunt dispuși să trăiască într-o relație de credincioșie cu El, o relație care are drept urmare ascultarea.
2. A fost legământul cu Noe unilateral? Nu uita că noțiunea de legământ implică mai multe părți contractuale. Avea și Noe partea lui de respectat în cadrul înțelegerii? Care este lecția pentru noi în răspunsul la aceste întrebări?
Dumnezeu îi spune lui Noe că urmează să fie un potop și că lumea va fi nimicită. Dar Dumnezeu face o înțelegere cu Noe prin care îi promite să îi salveze pe el și pe familia lui. Așadar, miza este destul de mare, deoarece, dacă Dumnezeu nu Și-ar fi ținut promisiunea, orice ar fi făcut Noe tot ar fi fost șters de pe fața pământului împreună cu restul lumii.
Dumnezeu a spus că El avea să facă un „legământ” cu Noe. Cuvântul în sine implică intenția de a onora ceea ce spune cineva că va face. Nu este doar o afirmație capricioasă. Cuvântul este încărcat de angajament. Să presupunem că Domnul i-ar fi spus lui Noe: „Uite, lumea se va sfârși printr-o revărsare mare de ape și poate o să te salvez; sau poate nu. Între timp, fă asta și asta, și apoi vom vedea ce se va întâmpla, dar nu-ți dau nicio garanție!” O asemenea afirmație cu greu este însoțită de genul acela de asigurare și de angajament care se găsește chiar în cuvântul legământ.
Unii oameni susțin că potopul lui Noe nu a fost universal, ci doar o revărsare de ape locală. Dacă este așa, atunci în contextul făgăduințelor lui Dumnezeu din Geneza 9:15 (vezi și Isaia 54:9), ori de câte ori are loc o inundație locală (și se pare că se întâmplă des), făgăduința legământului lui Dumnezeu este încălcată. Dar faptul că nu a mai fost niciun potop universal dovedește validitatea făgăduințelor legământului lui Dumnezeu. Pe scurt, ce ne spune aceasta despre încrederea pe care o putem avea în promisiunile Sale?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
