[joi, 18 februarie] Problema idolatriei

 

 

Idolatria strică relația unică și apropiată cu Dumnezeu prin faptul că Îl înlocuiește cu altceva (Exodul 20:4,5; Isaia 42:8). Prin urmare, profeții se referă la idolatrie ca la un adulter spiritual (Ieremia 3:6-9; Ezechiel 16:15-19).

 

9. Cum caracterizează Isaia idolii? Ce spune despre ei? De ce face o descriere atât de precisă despre ce este un idol, oricare ar fi el?

 

Isaia 41:29

„Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”

 

Închinătorii la idoli din vechime credeau că se închină la ființe divine puternice prin intermediul imaginilor sau al simbolurilor lor. Închinarea la idoli care reprezintă un alt dumnezeu încalcă prima poruncă: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3). Dar, dacă scopul unui idol este de a-L reprezenta pe adevăratul Dumnezeu, cum a fost vițelul de aur (Exodul 32:4,5), Domnul nu îl acceptă ca imagine a Sa, deoarece nimeni nu știe cum să Îl reprezinte pe El (Deuteronomul 4:15-19). Și nimic nu poate reda slava și măreția Sa fără seamăn. Prin urmare, un idol în sine este ca un alt dumnezeu, și închinarea la el este o încălcare a primelor două porunci.

 

Copiii lui Dumnezeu nu au nevoie de idoli pentru că ei au prezența Sa reală, Șechina, în sanctuarului Lui. Închinarea la idoli înseamnă să-L înlocuiești și, prin urmare, să-I negi prezența reală.

 

10. Cu ce fel de idolatrie ne confruntăm noi, ca biserică, astăzi? Are forme mai subtile în biserică acum? Dacă da, cum?

 

„Mulți dintre cei ce se numesc creștini slujesc altor dumnezei în afară de Domnul. Creatorul nostru cere devotamentul nostru suprem și o supunere deplină. Orice lucru care tinde să ne abată dragostea de la Dumnezeu sau să se interpună în slujirea pe care I-o datorăm numai Lui ajunge să fie un idol în sine însuși.” – Ellen G. White, „CBAZȘ”, vol. 2, pp. 1011–1012

 

Idolatria era atrăgătoare pentru că, de fapt, avea de-a face cu materialismul. Folosind forme de închinare care depindeau de oameni, acei închinători onorau forțe despre care credeau că puteau să le dea fertilitate și prosperitate. Era o religie de tipul „ajută-te singur”. Sună cunoscut?

 

Chiar înainte ca Domnul să vină iarăși, având calea pregătită de lucrarea făcută prin solia finală de împăcare a lui Ilie (Maleahi 4), vom fi puși în fața aceleiași alegeri, ca în zilele lui Isaia: te vei închina Creatorului sau la altceva (Apocalipsa 13:14)? Pentru că, până la urmă, la ceva tot ne închinăm.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO