[vineri, 19 februarie] Un gând de încheiere

 

 

„În zilele lui Isaia, cunoștința spirituală a omenirii era întunecată printr-o înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Multă vreme, Satana căutase să-i determine pe oameni să privească la Creatorul lor ca la autorul păcatului, al suferinței și al morții. Aceia pe care-i amăgise astfel socoteau că Dumnezeu este aspru și pretențios. Ei Îl priveau ca pe Unul care urmărea să acuze și să condamne, nevrând să-l primească pe păcătos atâta vreme cât avea o scuză legală să nu-l ajute. Legea dragostei, prin care este condus cerul, fusese greșit prezentată de arhiamăgitorul ca o restrângere a fericirii oamenilor, ca un jug apăsător, de care oamenii ar trebui să fie bucuroși să scape. El spunea că preceptele ei nu puteau fi respectate și că pedepsele pentru călcarea ei erau aplicate în mod arbitrar.” — Ellen G. White, „Profeți și regi”, p. 311

 

Rezumat: Prin Isaia, Dumnezeu le-a adus mângâiere acelora care suferiseră. Vremea necazului lor se sfârșise și Dumnezeu se întorcea la ei. În loc să fie descurajați și confuzi, ei puteau să aibă încredere că Dumnezeu Își folosește puterea creatoare pentru binele lor.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO