Nepregătiţi

Cuvântul lui Dumnezeu nu trece cu vederea realităţile vieţii omeneşti, ci le prezintă în toată brutalitatea lor şi, uneori, în toată durerea şi disperarea lor. De fapt, cu excepţia primelor câteva pagini ale Bibliei şi a ultimelor câteva, Cuvântul lui Dumnezeu zugrăveşte un tablou trist al omenirii. Pavel nu a exagerat când a scris: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).

1. Ce avertizări și ce făgăduinţe găsim în următorul pasaj?

1 Corinteni 10:1-13
1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare,
2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
3. toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
4. şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.
5. Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu.
6. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
8. Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
9. Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
10. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.
12. Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.
13. Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

În anumite privinţe, multe dintre acţiunile noastre în viaţă nu sunt decât reacţii la schimbări. Ne confruntăm în mod constant cu schimbări, iar noi, creştinii, trebuie să le abordăm cu credinţă, încrezându-ne în Dumnezeu şi dovedindu-ne credinţa prin ascultare, în ciuda ispitei de a proceda altfel.

„Cea mai mare nevoie pe care o are lumea este aceea de oameni adevăraţi, oameni care să nu se lase cumpăraţi sau vânduţi, oameni care să fie cinstiţi şi credincioşi în adâncul sufletului lor, oameni care să nu se teamă să-i spună păcatului pe nume, oameni a căror conştiinţă este la fel de bine orientată către datorie cum este acul busolei către pol, oameni care să ia poziţie neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuşi cerurile.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 57

Aceste cuvinte sunt la fel de valabile pentru noi astăzi cum au fost pentru Israelul antic şi pentru cei din timpul lui Ellen G. White.

2. Ce greșeli au făcut oamenii din următoarele pasaje biblice, când s-au a at în faţa schimbării, și ce putem învăţa din greșelile lor?

Faptele 5:1-10
1. Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2. şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.
6. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.”
10. Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.

Geneza 16:1,2
1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
2. Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

Geneza 16:5,6
5. Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”
6. Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

Matei 20:20-22
20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
21. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
22. Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.

Schimbările vin şi, adesea, aduc cu ele ispite, probleme şi, uneori, chiar teamă. Aşadar, este foarte important să fim îmbrăcaţi cu armura spirituală, ca să le putem înfrunta. Indiferent dacă schimbările sunt neaşteptate sau dacă fac parte din desfăşurarea normală a vieţii, noi trebuie să fim pregătiţi pentru ce urmează să vină, atât pentru ce vedem, cât şi pentru ce nu vedem.