Ospățul nunţii Mielului

1. De ce este nunta o imagine potrivită pentru unirea dintre Hristos și poporul Său?

Apocalipsa 19:6-9
6. Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească.
7 .Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit
8. şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
9. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”

Ioan 14:1-3
1. Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Aici, Domnul folosește imagini de la nunțile evreiești antice pentru a ne transmite un adevăr. Mirele se ducea acasă la mireasă și se logodea cu ea. Din momentul achitării zestrei, cei doi erau considerați căsătoriți, dar încă nu locuiau împreună. Mirele se întorcea acasă la tatăl său ca să pregătească un loc pentru el și soția lui. Mireasa rămânea la tatăl ei ca să se pregătească. După ce pregătea un loc, mirele venea la mireasă și o ducea acasă la tatăl lui, unde avea loc nunta.

Acum două mii de ani, Hristos a părăsit cerul pentru a-i salva pe oamenii de pe pământ, dându-Și viața pe Calvar, apoi S-a întors la Tatăl Său ca să pregătească un loc pentru cei răscumpărați (vezi Ioan 14:2,3) și, la sfârșitul timpului, El Se va întoarce ca să-i ia la Sine.

Apocalipsa 19:8 declară că miresei (bisericii) lui Hristos i s-a dat să se îmbrace cu in subțire și curat. Prin urmare, credincioșii lui Dumnezeu nu consideră că au vreun merit pentru faptele lor. Hainele cu care sunt îmbrăcați reprezintă „faptele neprihănite ale sfinților”, faptele făcute de ei ca urmare a unirii cu Hristos, Cel care locuiește în ei. Hainele acestea au fost spălate și albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14).

În timpul vieții Sale pe pământ, Isus a spus o pildă despre o nuntă de la care un invitat a fost alungat pentru că a venit îmbrăcat cu hainele lui și nu cu haina pusă la dispoziție de împărat (Matei 22:8-14).

Apocalipsa 3:18 declară că haina oferită de Hristos este cea mai mare nevoie a credincioșilor din timpul sfârșitului. Faptul că El îi sfătuiește pe laodiceeni să o „cumpere” de la El ne arată că așteaptă ceva în schimb. Noi renunțăm la mulțumirea de sine și la încrederea în sine în schimbul ascultării de Hristos și al încrederii în meritele Sale, singura noastră speranță de mântuire.

Nu suntem mântuiți prin faptele noastre, dar ce „fapte neprihănite” ale tale îţi definesc viața?