2. Ce înseamnă să ne temem de Dumnezeu şi ce legătură are aceasta cu Evanghelia?

Apocalipsa 14:7
El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Eclesiastul 12:13,14
13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Romani 7:7-13
7. Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8. Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9. Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11. Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Apelul de a ne teme de Dumnezeu şi de a-I da slavă este adresat prin „Evanghelia veşnică”. Conştientizarea lucrării lui Hristos pentru mântuirea noastră ne determină să răspundem acestui apel.

În Apocalipsa, temerea de Dumnezeu şi glorificarea Lui apar împreună (Apocalipsa 11:13; Apocalipsa 15:4). Prima defineşte raportarea corectă la Dumnezeu (Iov 1:8), iar a doua denotă ascultarea de El.

A ne teme de Dumnezeu nu înseamnă a fi speriaţi de El, ci a-L respecta şi a-I oferi locul cuvenit în viaţa noastră. Poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului sunt cei care se tem de El (Apocalipsa 11:18; Apocalipsa 19:5). Cine se teme de El Îi dă slavă prin ascultarea de El (Deuteronomul 5:29; Eclesiastul 12:13) şi prin reflectarea caracterului Său (Geneza 22:12).

„A venit ceasul judecăţii Lui” (Apocalipsa 14:7). Aici este vorba despre judecata preadventă, de dinaintea revenirii Domnului, la care se vede decizia noastră de a-I sluji sau nu cu adevărat lui Dumnezeu (decizie demonstrată de faptele noastre). La finalul ei destinul tuturor va fi decis, iar apoi Isus va veni ca să-i răsplătească pe toţi după faptele lor (Apocalipsa 22:11,12).

Judecata din Apocalipsa 14 este o veste bună pentru cei care se află într-o relaţie bună cu Dumnezeu – ea înseamnă răzbunare, mântuire şi eliberare. Pentru cei necredincioşi, vestea apropierii judecăţii este un apel de a se întoarce la Dumnezeu şi de a se pocăi, fiindcă Dumnezeu doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9). Dar pentru cei ce nu vor să ia seama, este o veste rea.

Ai putea apărea singur la judecata aceasta? Ce verdict ți-ar asigura faptele tale?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO