„Consiliul care hotărâse asupra acestei probleme era compus din apostoli şi învăţători care se evidenţiaseră în întemeierea de biserici creştine printre iudei şi printre neamuri şi din delegaţi aleşi din diferite locuri. (…) Consiliul a hotărât potrivit cu ceea ce le dictase judecata luminată şi potrivit cu demnitatea bisericii întemeiate pe voinţa divină. (…)

Nu întreg corpul creştinilor a fost chemat să se pronunţe asupra acestei probleme. «Apostolii şi prezbiterii», oameni cu influenţă şi cu judecată, au fost aceia care au chibzuit şi au alcătuit hotărârea care, după aceea, a fost acceptată de toate bisericile creştine. Totuşi nu toţi au fost mulţumiţi cu acea hotărâre; a fost o mică grupă de fraţi ambiţioşi şi încrezuţi în ei înşişi, care au desconsiderat-o. Oamenii aceştia şi-au luat sarcina să lucreze pe propria răspundere. Ei s-au dedat la tot felul de murmurări şi căutări de greşeli, propunând noi planuri şi căutând să năruie lucrarea bărbaţilor pe care Dumnezeu îi rânduise să înveţe solia Evangheliei. Chiar de la început, biserica a avut de întâmpinat asemenea piedici şi va avea mereu, până la încheierea vremii.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 144

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO