Convertirea neamurilor la Evanghelia lui Isus Hristos constituie un eveniment care anunţă în cartea Faptele apostolilor ivirea celui mai însemnat conflict din viaţa bisericii primare, unul care avea să-i ameninţe existenţa şi misiunea.

3. Ce indicii avem în următorul pasaj că Duhul Sfânt a lucrat la inima mai multor oameni în scopul creării condiţiilor pentru convertirea neamurilor?

Faptele 10:1-23
1. În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2. Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!”
4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
5. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
6. El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
7. Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”
15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
17. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă
18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
19. Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”
21. Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”
22. Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”
23. Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

Pentru Petru, viziunea aceasta trebuie să fi fost ciudată, chiar şocantă – ca evreu credincios, care ţinea Legea (Leviticul 11, Ezechiel 4:14 şi Daniel 1:8), el nu mâncase niciodată carne necurată. Însă viziunea nu era despre alimentaţie, ci despre barierele dintre evrei şi neamuri, care blocau răspândirea Evangheliei.

În primele decenii, biserica creştină era compusă în principal din evreii care au crezut că Isus era Mesia cel promis în profeţii. Ei respectau Legea exact aşa cum fuseseră învăţaţi. Nu considerau că Evanghelia lui Isus Hristos ar fi înlăturat sau ar fi desfiinţat vreo poruncă din Vechiul Testament (vezi Matei 5:17-20).

4. Cum a interpretat Petru viziunea primită în Iope? De ce aşa?

Faptele 10:28,29,34,35
28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”

34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Faptele 10:34,35
34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Duhul Sfânt pregătea terenul pentru ca neamurile să fie primite în biserica creştină. Iar primirea lor nu trebuia condiţionată de circumcizie şi de convertirea la iudaism. Revărsarea Duhului Sfânt asupra lui Corneliu şi asupra celor din casa lui, într-un mod asemănător cu revărsarea Lui asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii (Faptele 10:44-47), i-a convins pe Petru şi pe prietenii lui că aceasta era voia lui Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt a coborât peste neamuri la fel cum a coborât peste evrei, era clar că circumcizia nu era obligatorie pentru a deveni un credincios al lui Isus. Concluzia aceasta a pregătit terenul pentru apariţia unui conflict teologic major între primii creştini.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO