[miercuri, 17 decembrie] Mânia Domnului
5. Cum ar trebui să interpretăm descrierile mâniei lui Dumnezeu și ale justiției retributive din cartea Iosua (23:15,16) și din alte părți din Scriptură (Numeri 11:33; 2 Cronici 36:16; Apocalipsa 14:10,19; 15:1)?
Poporul Israel avusese parte deja de mânia Domnului în timpul rătăcirii prin pustiu (Numeri 11:33; 12:9), precum și în țara promisă (Iosua 7:1), fiind pe deplin conștient de consecințele stârnirii mâniei lui Iahve prin încălcarea flagrantă a legământului. Aceste versete reprezintă punctul culminant al durității exprimate în discursul lui Iosua. Este șocant să auzim că Domnul va nimici poporul Israel, mai ales că același termen fusese folosit pentru nimicirea canaaniților. La fel de sigur cum promisiunile Domnului s-au împlinit în ceea ce privește binecuvântarea poporului Israel, și blestemele legământului (Leviticul 26; Deuteronomul 28) aveau să se transforme în realitate, dacă israeliții aveau să respingă legământul. În lumina deposedării și nimicirii canaaniților, aceste versete demonstrează încă o dată că Iahve este în cele din urmă judecătorul întregului pământ. El declară război păcatului, indiferent unde se află acesta. Stătea în puterea de alegere a poporului Israel să facă din glorioasele certitudini ale trecutului fundamentul pentru a face față viitorului.
La prima vedere, învățătura biblică despre mânia lui Dumnezeu pare incompatibilă cu afirmația că Dumnezeu este iubire (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:8). Cu toate acestea, tocmai în lumina mâniei lui Dumnezeu, doctrina biblică a iubirii lui Dumnezeu devine și mai relevantă. În primul rând, Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu drept iubitor, îndelung răbdător și gata să ierte (Exodul 34:6; Mica 7:18). Doar că, în contextul unei lumi afectate de păcat, mânia Domnului este atitudinea Lui de sfințenie și dreptate atunci când Se confruntă cu păcatul și cu răul. Mânia Lui nu este niciodată o reacție emoțională, răzbunătoare, imprevizibilă și exagerată. Noul Testament ne învață că Hristos S-a făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5:21) și, prin moartea Sa, am fost împăcați cu Dumnezeu (Romani 5:10). Oricine crede în El nu va trebui să înfrunte mânia lui Dumnezeu (Ioan 3:36; Efeseni 2:3; 1 Tesaloniceni 1:10). Conceptul de mânie a lui Dumnezeu Îl prezintă pe Dumnezeu ca judecătorul drept al universului și Cel care susține cauza dreptății (Psalmii 7:11; 50:6; 2 Timotei 4:8).
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
