Adunarea bisericii din Ierusalim

7. Care sunt cele două chestiuni care au stârnit neînţelegeri serioase în biserica primară?

1 Faptele 15:1,2
1. Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”
2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

Galateni 2:11-14
11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.
12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

Biserica de la început s-a confruntat cu o grea ameninţare pentru unitatea ei. Unii creştini evrei considerau că mântuirea era posibilă doar pentru cei care făceau parte din poporul legământului, deci circumcizia era obligatorie. În acelaşi timp, ei credeau că, pentru a fi credincioşi şi pentru a-şi păstra mântuirea, trebuiau să evite orice legătură cu cei din alte popoare.

Evreii aveau tradiţii foarte stricte în ce priveşte relaţiile cu străinii. Însă, când apostolii au început să lucreze cu străinii dornici să devină urmaşi ai lui Isus, tradiţiile acestea au fost o piatră de poticnire pentru noua comunitate creştină. Ei considerau că, întrucât Mesia era Mântuitorul poporului legământului lui Dumnezeu, aşa cum vestea Vechiul Testament, pentru a fi mântuiţi, străinii trebuiau să devină mai întâi evrei şi să respecte cerinţele legământului.

8. Ce probleme au fost prezentate în cadrul Adunării de la Ierusalim?

Faptele 15:3-22
3. După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6. Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă.
10. Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12. Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!
14. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16. „După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou:
17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”
19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu;
20. ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.
21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

Problema abordată aici izvora din interpretările tradiţionale ale unor porunci din Vechiul Testament referitoare la circumcizie şi la relaţiile cu străinii. Apostolii, prezbiterii şi delegaţii bisericii din Antiohia se pare că au dezbătut chestiunea mult timp, fără să găsească vreo soluţie. Apoi au luat cuvântul Petru, Barnaba şi Pavel care şi-au povestit experienţele din lucrarea cu neamurile. Urmarea: mulţi dintre cei prezenţi au reuşit să înţeleagă. Norii tradiţiilor înrădăcinate de secole se destrămau în lumina Evangheliei.

Apoi au luat cuvântul Petru, Barnaba şi Pavel care şi-au povestit experienţele din lucrarea cu neamurile. Urmarea: mulţi dintre cei prezenţi au reuşit să înţeleagă. Norii tradiţiilor înrădăcinate de secole se destrămau în lumina Evangheliei.

Ți s-a întâmplat vreodată să-ți schimbi o convingere la care țineai mult? Ce lecție învățată atunci te-ar putea ajuta într-o ocazie viitoare similară?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO