Pavel în Corint

În Faptele 18:1-11 se istoriseşte experienţa avută de Pavel în Corint, unde avea să rămână un an şi jumătate. Aquila şi Priscila aveau să-i devină prieteni pentru toată viaţa (Romani 16:3; 2 Timotei 4:19). Relatarea lasă să se înţeleagă că, atunci când au venit în Corint, probabil din cauza deportării evreilor din Roma de către împăratul Claudiu, erau deja creştini. Istoricul roman Suetoniu a arătat că deportarea a avut loc, se pare, din cauza tulburărilor din comunitatea iudaică legată de numele lui „Hristos” (Vezi Vieţile celor doisprezece cezari, Claudiu 25.4), produsă probabil ca urmare a propovăduirii Evangheliei de către credincioşii evrei locali. Foarte posibil ca Aquila şi Priscila să fi participat la această acţiune. Pe Pavel şi pe aceşti doi credincioşi îi uneau atât educaţia iudaică şi credinţa, cât şi meseria.

7. Care au fost rezultatele lucrării lui Pavel în Corint?

Faptele 18:4-17
4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.
5. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
6. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.”
7. Si, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.
9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
10. căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”
11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
12. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată
13. şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”
14. Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!
15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”
16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17. Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Sila şi Timotei s-au întors din Macedonia cu ajutoare financiare de la bisericile de acolo (2 Corinteni 11:8,9), fapt ce i-a permis lui Pavel să se dedice total propovăduirii. Regula lui era să trăiască din munca lui, deşi a susţinut şi învăţătura potrivit căreia „cei ce propo- văduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1 Corinteni 9:14).

Deşi mesajul său a întâmpinat o împotrivire puternică din partea iudeilor, câţiva iudei şi câţiva străini temători de Dumnezeu s-au convertit. Dintre iudei, s-a convertit Crisp, fruntaşul sinagogii, împreună cu toată casa lui. Şi dintre corinteni au crezut mulţi şi s-au botezat. Atmosfera a rămas totuşi tensionată printre iudei, după cum o dovedeşte episodul care a urmat (Faptele 18:12-17). Pavel îşi făcuse probabil planuri să plece din Corint, însă, printr-o viziune din timpul nopţii, Domnul i-a spus să mai rămână (vers. 9-11). La întoarcerea în Antiohia, Pavel i-a luat cu el pe Aquila şi Priscila şi, după o şedere de câteva zile în Efes, i-a lăsat pe ei acolo, iar el a pornit mai departe. În acele câteva zile, a profitat de ocazie ca să predice în sinagoga locală şi, în urma răspunsului pozitiv al iudeilor, a promis să se întoarcă la ei, cu ajutorul lui Dumnezeu (vers. 18-21). Şi s-a ţinut de cuvânt: s-a întors în următoarea lui călătorie misionară.

Pavel, mâhnit de modul cum fusese primit, a avut nevoie de încurajare din partea Domnului cu privire la mântuirea sufletelor din Corint. Ce relevanţă au pentru noi cuvintele pe care i le-a spus Domnul cu acea ocazie (Faptele 18:10)?