Odinioară și acum

Odinioară, relaţia lui Pavel cu credincioşii galateni nu fusese tensionată şi rece ca acum. Dimpotrivă, apostolul îşi aminteşte cu plăcere de vremea când a predicat Evanghelia pentru prima dată în Galatia şi îi apreciază pe credincioși pentru modul în care l-au primit. Dar cum a ajuns la ei?

6. Ce eveniment l-a determinat pe Pavel să ajungă în Galatia şi să predice Evanghelia? Galateni 4:13

Galateni 4:13
Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.

Se pare că Pavel nu plănuise să predice Evanghelia în Galatia, dar, în timpul călătoriei, s-a îmbolnăvit şi a fost nevoit fie să rămână acolo mai mult decât se aştepta, fie să meargă acolo pentru însănătoşire. Nu se ştie exact despre ce boală e vorba. Unii presupun că Pavel s-a îmbolnăvit de malarie, alţii consideră că a fost vorba despre o afecţiune a ochilor (dată fiind precizarea lui că galatenii şi-ar fi scos şi ochii ca să i-i dea lui). Este posibil ca boala lui să aibă legătură cu „ţepuşul” despre care vorbeşte în 2 Corinteni 12:7-9. În orice caz, se pare că boala aceasta a fost serioasă şi i-a pus la grea încercare pe galateni.

Pe atunci, boala era privită ca un semn al dezaprobării divine (Ioan 9:1,2; Luca 13:1-4), deci ei ar fi avut motiv să-l respingă pe Pavel împreună cu mesajul lui. Însă l-au primit cu toată inima. De ce? Pentru că inimile lor fuseseră cucerite de predicarea despre Hristos (Galateni 3:1) şi fuseseră convinse de Duhul Sfânt. De ce îşi schimbaseră ei atitudinea?

7. Care ar putea fi motivele pentru care Dumnezeu a îngăduit ca Pavel să sufere? Cum a reuşit Pavel să le slujească altora în timp ce se lupta cu problemele personale? Romani 8:28; 2 Corinteni 4:7-12; 12:7-10.

Romani 8:28
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

2Corinteni 4:7-12
7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.
8 Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
10 Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.
11 Căci noi, cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.
12 Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

2Corinteni 12:7-10
7 Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

Nu ştim ce boală a avut Pavel, dar ştim că a fost gravă. În această situaţie, el ar fi putut să dea vina pe Dumnezeu pentru problemele lui sau, pur şi simplu, să renunţe la predicarea Evangheliei. Însă, în loc să se lase copleşit de situaţie, el a privit-o ca pe o ocazie de a se încrede mai mult în harul lui Dumnezeu. „Dumnezeu a folosit de nenumărate ori vicisitudinile vieţii – boala, persecuţia, sărăcia, chiar şi dezastrele naturale şi tragediile inexplicabile – ca ocazii în care să-Şi manifeste îndurarea şi harul şi ca mijloace pentru înaintarea Evangheliei.” – Timothy George, Galatians, pp. 323–324

Cum poţi învăţa să te încrezi mai mult în Domnul atunci când treci prin necazuri şi încercări? (Ce alte opţiuni ai?)