Pregătirea pentru Cincizecime

În răspunsul dat ucenicilor în Faptele 1:7,8,

Faptele 1:7,8
7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Domnul Isus n-a promis nimic legat de timp. Totuşi implicaţia logică era că El avea să Se întoarcă imediat după coborârea Duhului Sfânt şi după încheierea misiunii ucenicilor (vezi şi Matei 24:14). Nici remarca îngerilor (Faptele 1:11) nu le-a oferit indicii despre timpul când avea Isus să revină, dar se subînţelegea că nu avea să dureze mult până atunci. Probabil că de aceea s-au întors ei în Ierusalim „cu o mare bucurie” (Luca 24:52). Promisiunea revenirii, oferită ca încurajare suplimentară pentru misiune, a fost luată în sensul că sfârşitul era foarte aproape. Evenimentele ulterioare din Faptele ne dovedesc acest lucru.

5. Ce persoane au fost prezente în camera de sus şi cum s-au pregătit ele pentru venirea Duhului Sfânt?

Faptele 1:12-14
12. Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.
13. Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda, fiul lui Iacov.
14. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

După ce s-au întors de pe Muntele Măslinilor, ucenicii s-au strâns în camera de oaspeţi de la etaj (în latină, cenaculum) a unei case particulare din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi câteva ucenice (Luca 8:1-3; 23:49; 24:1-12), mama şi fraţii lui Isus.

Fraţii lui Isus (Marcu 6:3) erau fie fraţii Lui mai mici, copiii lui Iosif şi ai Mariei (Matei 1:25; Luca 2:7), fie, mai probabil, fraţii Lui vitregi, copiii din prima căsătorie a lui Iosif, ceea ce înseamnă că Iosif era văduv când s-a căsătorit cu Maria. Faptul că ei au fost alături de ucenici este surprinzător dacă ne gândim la atitudinea lor sceptică (Marcu 3:21; Ioan 7:5). Se pare totuşi că situaţia s-a schimbat radical în momentul în care Isus i S-a arătat într-un mod special lui Iacov (1 Corinteni 15:7). Ba chiar se pare că Iacov l-a urmat pe Petru la conducerea comunităţii creştine (Faptele 12:17; 15:13; 21:28; Galateni 2:9,12).

Ucenicii stăruiau în rugăciune (Faptele 1:14) şi îşi petreceau tot timpul în templu, lăudându-L pe Dumnezeu (Luca 24:53), fără îndoială mărturisindu-şi păcatele, regretându-le şi abandonându-le. Ideea lor că venirea Duhului Sfânt avea să fie urmată imediat de revenirea lui Isus era greşită, dar atitudinea lor spirituală era în armonie deplină cu evenimentul care era pe punctul de a se petrece: revărsarea Duhului Sfânt ca răspuns la rugăciune.

Ce să facem în fiecare zi ca să ne pregătim pentru lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră?