Misiunea ucenicilor

2. Ce le-a cerut Isus ucenicilor să facă, în loc să fie preocupaţi de timpul împlinirii profeţiilor?

Faptele 1:8
Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Găsim în acest pasaj patru elemente importante ale misiunii ucenicilor:

1. Darul Duhului. Duhul Sfânt a fost dintotdeauna activ în poporul lui Dumnezeu. Profeţii anunţaseră însă o revărsare specială a Duhului (Isaia 44:3; Ioel 2:28,29). Domnul Isus Însuşi a fost uns cu Duh. Duhul Sfânt a fost activ în timpul lucrării Mântuitorului (Luca 4:18-21), dar lucrarea Sa specială a început abia după proslăvirea lui Hristos în cer (Ioan 7:39, Faptele 2:33).

2. Rolul de martori. Mărturia este o declaraţie a unei persoane despre un fapt pe care l-a cunoscut în mod direct. Ucenicii erau în măsură să dea mărturie (Faptele 1:21,22; 4:20; vezi şi 1 Ioan 1:1-3) şi, cu această ocazie, au fost trimişi să le vorbească oamenilor de pe tot pământul despre experienţa unică pe care o aveau cu Isus.

3. Planul de misiune. Ucenicii trebuiau să dea mărturie mai întâi în Ierusalim, apoi în Iudeea şi în Samaria şi, în final, până la marginile pământului. Planul era aşadar progresiv. Ierusalimul era centrul vieţii religioase iudaice, locul unde Domnul Isus fusese condamnat şi crucificat. Iudeea şi Samaria erau două zone învecinate, unde El deja lucrase. Ucenicii însă trebuiau să meargă mai departe. Misiunea lor trebuia să se extindă pe tot globul.

4. Orientarea misiunii. În timpurile Vechiului Testament, israeliţii trebuiau să atragă popoarele la Dumnezeu (Isaia 2:1-5), nu să-L „ducă” pe Dumnezeu la popoare. Puţinele excepţii (de exemplu, Iona) confirmă regula. Acum strategia era alta. Ierusalimul rămânea în centru, dar ucenicii, în loc să rămână acolo, trebuiau să pornească de acolo spre toate colţurile lumii.

3. Ce mesaj trebuiau să transmită, în esenţă, ucenicii?

Luca 24:44-48
44. Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

În cele patruzeci de zile pe care le-a petrecut cu ucenicii după înviere (Faptele 1:3), Domnul Isus trebuie să le fi explicat multe adevăruri despre Împărăţia lui Dumnezeu, pe care ei încă nu reuşeau să le priceapă, după cum reiese din întrebarea pe care I-au pus-o (vers. 6). Ei cunoşteau profeţiile, însă El li le-a prezentat într-o nouă lumină, din perspectiva crucii şi a mormântului gol (vezi Faptele 3:17-19).