Restabilirea lui Israel

În Vechiul Testament, există două tipuri de profeţii mesianice: cele care anticipează venirea unui Mesia-Împărat a cărui domnie va fi veşnică (Psalmii 89:3,4,35-37; Isaia 9:6,7; Ezechiel 37:25; Daniel 2:44; 7:13,14) şi cele care anunţă moartea lui Mesia pentru păcatele poporului (Isaia 52:13–53:12; Daniel 9:26). Aceste două tipuri de profeţii nu se neagă reciproc, ci descriu două etape consecutive ale activităţii lui Mesia: etapa suferinţei şi etapa domniei ca Împărat (Luca 17:24,25; 24:25,26).

Însă, în secolul I, aşteptările iudeilor erau legate exclusiv de a doua etapă. Speranţa într-un Mesia-Împărat care avea să le aducă emanciparea politică eclipsa ideea că Mesia avea să sufere şi să moară.

Iniţial, şi ucenicii au nutrit această speranţă. Erau convinşi că Isus era Mesia (Matei 16:16,20) şi chiar și-au disputat o dată locurile de la stânga şi de la dreapta tronului Său (Marcu 10:35-37; Luca 9:46). Isus i-a prevenit că avea să aibă altă soartă, însă gândul acesta pur şi simplu nu a putut să le încapă în minte. De aceea, când a murit, au fost tulburaţi şi descurajaţi. Cum ei înşişi spun: „Noi trăgeam nădejde că El era Acela care va izbăvi pe Israel” (Luca 24:21).

1. Ce lucru nu reuşeau încă ucenicii să înţeleagă? Ce răspuns le-a dat Isus?

Faptele 1:6,7
6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7. El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Dacă moartea lui Isus a stins speranţa ucenicilor, învierea Lui a fost scânteia care a reaprins-o, amplificând-o probabil la cote fără precedent. Ei au luat învierea Lui drept semn clar al instaurării Împărăţiei mesianice.

Totuşi Isus nu le oferă un răspuns direct la întrebare. Nu respinge premisa pe care îşi clădiseră întrebarea, şi anume realitatea instaurării iminente a Împărăţiei, dar nici nu o acceptă. Lasă problema în suspensie şi le reaminteşte doar că timpul este în mâna lui Dumnezeu şi că oamenii nu au acces la el.

Care era de fapt problema ucenicilor (vezi Luca 24:25)? De ce este uşor să credem ce vrem noi şi nu ce ne învaţă Biblia? Cum putem evita această capcană?