Un gând de încheiere

„În câteva locuri din relatarea bătăliei de la Armaghedon, creaturile hidoase şi evenimentele urâte se refugiază pentru o clipă în culise şi ne este oferită o frântură de adevăr personal. După cum am văzut, un asemenea loc este Apocalipsa 16:15: «Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea.» Textul acesta, situat în centrul singurului pasaj din Biblie în care apare numele Armaghedon, reia în ecou numeroasele pasaje din Noul Testament legate de pregătirea personală pentru revenirea lui Isus şi pentru evenimentele finale.

Un alt text este Apocalipsa 17:14: «Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.» În acest mare război de la sfârşit este implicată o armată de oameni al cărei scop principal nu este distrugerea altor oameni cu arme, ci credincioşia faţă de chemarea şi alegerea divină. Este o luptă foarte diferită de cele pe care le poartă astăzi naţiunile şi rebelii. După cum am afirmat în mod repetat, bătălia de la Armaghedon este o bătălie pentru cucerirea minţii. Este şi o bătălie pentru cucerirea inimii – o chemare la credinţa sinceră  în Mielul care a fost înjunghiat (Apocalipsa 5:9,10,12; 13:8).” (Jon  Paulien, Armageddon at the Door, ed. 2008, p. 193)