Chipul de aur

Cercetătorii Bibliei au remarcat relaţia dintre Daniel 3 – experienţa celor trei tineri evrei în valea Dura – şi Apocalipsa 13 – descrierea persecuţiei cu care s-a confruntat poporul lui Dumnezeu în trecut şi se va confrunta în zilele din urmă.

3. Ce asemănări există între Daniel 3:1-6 şi Apocalipsa 13:11-15?

Daniel 3:1-6
1. Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.
2. Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.
3. Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.
4. Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!
5. În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.
6. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.”

Apocalipsa 13:11-15
11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.
14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia.
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

În ambele capitole, închinarea ocupă locul central şi este vorba despre o închinare impusă cu forţa. Forţele politice aflate la cârmă cer închinarea datorată lui Dumnezeu.

4. Citeşte Daniel 3:13-18. Ce concluzii putem trage de aici cu privire la situaţiile cu care ne vom confrunta în zilele din urmă, dar şi cu privire la modul în care ar trebui să le înfruntăm?

Daniel 3:13-18
13. Atunci Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.
14. Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?
15. Acum fiţi gata, şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”
16. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.
17. Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.
18. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”

Nebucadneţar, cel mai puternic conducător de pe pământ, a râs de aceşti tineri şi de Dumnezeul lor, spunând: „Care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Dar a aflat în scurt timp cine era Dumnezeu, pentru că a declarat mai târziu: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!” (vers. 28).

După minunea la care a fost martor, Nebucadnețar a avut convingerea că Dumnezeul acestor tineri este deosebit.

Să presupunem că tinerii aceştia nu ar fi fost scăpaţi de flăcări, posibilitate pe care ei au luat-o în calcul de altfel (vers. 18). Ce motiv ar mai fi avut să nu se supună poruncii împăratului? Experienţa lor este o mărturie clară despre credinţa lor şi despre dispoziţia lor de a-şi apăra convingerile, indiferent de consecinţe.

Ce motive avem să credem că vom rămâne credincioşi în zilele din urmă, când se va pune problema închinării? Dacă nu suntem credincioşi acum în „cele mai mici lucruri”, ce motive avem să credem că vom fi credincioşi într-o situaţie atât de importantă precum criza finală?