Un gând de încheiere

„Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, prorociile raportate de Daniel cer atenţia noastră deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie unite învăţăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana i-a făcut pe mulţi să creadă că părţile profetice ale cărților lui Daniel și Ioan, descoperitorul, nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa este lămurită – o binecuvântare deosebită va însoţi studierea acestor prorocii. «Cei înţelepţi vor înţelege» s-a spus despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă; iar despre descoperirea dată de Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduinţa este: «Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea!»” (Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011, pp. 377–378)

De obicei, când studiem cartea Daniel ne ocupăm de ridicarea şi căderea naţiunilor, de judecată şi eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu din strâmtorare. Totuşi cartea lui Daniel ne învaţă, prin exemple concrete, şi cum să ne pregătim personal pentru încercări şi persecuţie. Exemplele acestea conţin idei importante pentru credincioşii din zilele din urmă. Sigur că este important să ştim despre „semnul fiarei”, „timpul strâmtorării” şi persecuţia apropiată, însă, dacă nu avem experienţa necesară cu Dumnezeu, aceste cunoştinţe nu vor ajuta decât la condamnarea noastră. Mai presus de toate, avem nevoie de experienţa naşterii din nou pe care Daniel, prietenii lui şi chiar Nebucadneţar însuşi au avut-o.