Legea și Credința

Chiar dacă oponenții lui ar fi acceptat că viaţa lui Avraam a fost caracterizată în primul rând de credinţă, Pavel ştia că ei tot ar mai fi avut întrebări legate de motivul pentru care Dumnezeu i-a dat Legea lui Israel la patru secole după Avraam. Nu cumva darea Legii anula prevederile anterioare?

1. Ce idee vrea să sublinieze Pavel prin analogia dintre testamentul unui om şi legământul lui Dumnezeu cu Avraam? Galateni 3:15-18

Galateni 3:15-18
15 Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16 Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.
17 Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.
18 Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

În general, legământul şi testamentul sunt două lucruri diferite. Legământul este, de regulă, o înţelegere asupra căreia cad de acord cel puţin două persoane; mai poartă şi denumirea de „contract”, sau „învoială”. Testamentul este exprimarea dorinţei unei singure persoane. Traducerea greacă a Vechiului Testament, Septuaginta, nu redă niciodată legământul lui Dumnezeu cu Avraam prin termenul grecesc folosit pentru „învoială, sau contract, între două părţi” (syntheke), ci prin cel folosit pentru „testament” (diatheke). De ce? Probabil, pentru că traducătorii au înțeles că legământul lui Dumnezeu nu era o înţelegere între El şi Avraam, prin care ambele părţi făceau anumite promisiuni una faţă de cealaltă, ci se baza doar pe voinţa Sa. Nu era prevăzută nicio condiţie. Avraam trebuia doar să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt.

Pavel porneşte de la această analogie dintre testament şi legământ pentru a sublinia câteva caracteristici ale legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Ca şi în cazul unui testament omenesc, făgăduinţa lui Dumnezeu este dată unui beneficiar – Avraam şi sămânţa lui (Geneza 12:1-5; Galateni 3:16) și implică o moştenire (Geneza 13:15; 17:8; Romani 4:13; Galateni 3:29). Aspectul cel mai important pentru Pavel este faptul că făgăduinţa nu se schimbă. După cum un testament nu mai putea fi schimbat odată intrat în vigoare, tot la fel, Legea dată prin Moise nu poate anula legământul încheiat anterior de Dumnezeu cu Avraam. Legământul lui Dumnezeu este o făgăduinţă (Galateni 3:16), iar Dumnezeu nu Îşi ia înapoi cuvântul (Isaia 46:11; Evrei 6:18).

Citește pasajele Geneza 9:11-17; 15:18; 17:1-21 înlocuind cuvântul „legământ” cu cuvântul „făgăduință”. Sunt ele mai clare așa? Ce înțelegem aici despre caracterul lui Dumnezeu?

Geneza 9:11-17
11 Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pământul.”
12 Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:
13 curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.
14 Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor;
15 şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.
16 Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.”
17 Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.”

Geneza 15:18
În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,

Geneza 17:1-21
1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.
2 Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult.”
3 Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:
4 „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.
5 Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraama; căci te fac tatăl multor neamuri.
6 Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.
7 Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
8 Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”
9 Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam.
10 Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.
11 Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi.
12 La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.
13 Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.
14 Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”
15 Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.
16 Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”
17 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”
18 Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”
19 Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.
20 Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.
21 Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.”