Credință în timpul încercărilor
Petru le-a scris credincioșilor care sufereau pentru credință. Și, întrucât încercările aveau să se întețească (după cum ne arată istoria), cuvintele lui le-au adus consolare și încurajare multor creștini în anii ce au urmat. Ele au rămas până astăzi o sursă de încurajare.
De ce există suferință? Întrebare veche de când lumea. Cartea lui Iov, una dintre cele mai vechi cărți biblice, are ca temă suferința. Dacă a existat vreodată un om (în afară de Isus) care „să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț sau ca făcător de rele” (1 Petru 4:15), atunci acela a fost Iov. Știm ce spune Dumnezeu despre el: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” (Iov 1:8). El a suferit foarte mult tocmai pentru că era un om bun!
7. Ce explicații din următoarele texte ne ajută să găsim răspuns la întrebarea despre cauzele suferinței? 1 Petru 5:8; Apocalipsa 2:10; 12:9.
1 Petru 5:8
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.Apocalipsa 2:10
Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”Apocalipsa 12:9
Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
Pe scurt, noi suferim fiindcă ne aflăm în toiul unei mari lupte între Hristos și Satana. Lupta aceasta nu este doar o metaforă, un simbol al tensiunii noastre interioare dintre bine și rău. Domnul Isus este real și Diavolul este real, iar lupta pentru ființele umane este și ea reală.
8. Ce suntem îndemnați să facem atunci când suferim? 1 Petru 4:19
1 Petru 4:19
Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine.
Când suferim, mai ales când suferim deși nu am făcut nimic rău, ne punem iar și iar întrebarea pe care și-a pus-o Iov: De ce? Și în majoritatea cazurilor nu avem răspuns. Tot ce putem face, potrivit lui Petru, este să ne încredințăm sufletul lui Dumnezeu, adică să avem încredere în „credinciosul Ziditor”, și să facem mai departe ce este bine.
De ce este atât de important pentru un creștin (și în special pentru un creștin care suferă) să-L cunoască pe Dumnezeu personal, să știe că El este bun și iubitor? Cum putem să-L cunoaștem mai bine?