Suferința lui Hristos și exemplul dat de El

2. Ce atitudine ar trebui să aibă creștinii față de cei care le produc suferință din cauza credinței lor? 1 Petru 3:13-22

1 Petru 3:13-22
13. Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
14. Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi!
15. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,
16. având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău.
17. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!
18. Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
19. în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20. care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
21. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos,
22. care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.

 

Cuvintele lui Petru, „chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi!” (vers. 14), sunt un ecou al cuvintelor lui Isus: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii” (Matei 5:10). Petru le spune mai departe creștinilor că n-au de ce să se teamă de cei care îi batjocoresc și îi îndeamnă să-L sfințească (în alte versiuni, să-L „venereze”) în inimile lor pe Hristos ca Domn (vers. 15). Prezenţa lui Isus în inimă îi va ajuta să alunge frica de cei care îi persecutau. După aceea, el le recomandă să fie întotdeauna pregătiți să dea explicații despre speranța pe care o au, dar s-o facă într-un mod atrăgător – cu blândețe și cu teamă (n. tr. – cuvântul „teamă” este redat în alte versiuni cu „respect”). Petru le cere să nu le dea altora motive de defăimare. Datoria lor este să-și păstreze conștiința curată (vers. 16). Lucrul acesta este important, fiindcă cei care îi defăimează vor fi făcuți de rușine prin purtarea neprihănită a creştinilor.

Sigur că nu suferința pentru o faptă rea este lăudabilă, ci suferința pentru o faptă bună: „Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele, decât pentru că faceți răul” (vers. 17).

Apoi, Petru Îl dă ca exemplu pe Isus. Hristos Însuși a suferit pentru neprihănirea Sa; sfințenia și puritatea vieții Sale erau o permanentă mustrare pentru cei ce-L urau. Dacă a existat vreodată cineva care să sufere pentru faptele sale bune, atunci acela a fost Isus.

Iar suferința Sa a pus la dispoziția păcătoșilor singura cale de mântuire. El a murit în locul lor („Cel neprihănit pentru cei nelegiuiți”, vers. 18), pentru ca aceia care cred în El să aibă făgăduința vieții veșnice.

Ai suferit vreodată pentru vreo faptă bună? În ce situație și ce ai învățat din această experiență despre ce înseamnă să fii creștin și să reprezinți caracterul lui Hristos?

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța TV (integral, pentru toată săptămâna):

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO