Teribila luptă din Grădina Ghetsimani

La început, când i-a creat pe Adam şi pe Eva, Dumnezeu i-a aşezat într-o grădină frumoasă, care le oferea tot ce aveau ei nevoie pentru o viaţă fericită. La scurt timp după aceea, a apărut Satana. El a venit şi i-a ispitit pe cei doi, aruncând lumea de curând creată în marea controversă dintre bine şi rău (Geneza 3).

Acum, la timpul stabilit de Dumnezeu, o altă grădină (Luca 22:39-46) a devenit câmpul de bătălie pentru marele război dintre adevăr şi minciună, dintre neprihănire şi păcat, dintre planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului şi intenţia lui Satana de a distruge omenirea. În Eden, lumea noastră a fost cufundată în nenorocirea păcatului; în Ghetsimani, ea a primit asigurarea biruinţei finale. Edenul a asistat la triumful tragic al eului semeţit împotriva lui Dumnezeu; Ghetsimani a fost locul în care eul s-a supus lui Dumnezeu şi în care a fost obţinută biruinţa asupra păcatului.

Compară ce s-a întâmplat în Eden (Geneza 3:1-6) cu ce s-a întâmplat în Ghetsimani (Luca 22:39-46). Care este marea deosebire?

Geneza 3:1-6
1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”
2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,
5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Luca 22:39-46
39. După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42. zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46. şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

În esenţă, Ghetsimani ne vorbeşte despre două lucruri: despre cea mai răutăcioasă tentativă a lui Satana de a-L abate pe Isus de la misiunea şi planul lui Dumnezeu şi despre exemplul cel mai nobil de bizuire pe puterea lui Dumnezeu pentru a împlini voinţa şi planul Său. Ghetsimani arată că, oricât de aprigă este lupta şi oricât de slab este omul, biruinţa este sigură pentru aceia care au cunoscut puterea rugăciunii aşa ca Domnul Isus: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42).
Toate forţele lui Satana s-au aruncat în luptă împotriva lui Isus. Ucenicii, pe care Domnul îi iubea atât de mult, erau neputincioşi faţă de suferinţa Sa. „Sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.”

Se apropia momentul când Iuda avea să-L trădeze printr-un sărut, iar preoţii şi străjerii templului erau gata să Îl prindă. Cu toate acestea, Isus ne-a arătat că rugăciunea şi supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu îi oferă sufletului forţa necesară pentru a purta marile poveri ale vieţii.

Care a fost factorul decisiv pentru biruinţa lui Isus? Ce poţi face pentru ca, data viitoare când vei fi ispitit, să biruieşti aşa cum a biruit El? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO