„Prin oaia pierdută, Domnul Hristos nu îi reprezenta numai pe cei păcătoşi, în mod individual, ci şi întreaga lume apostată şi ruinată de păcat.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 190

„Cine poate estima valoarea unui suflet? Dacă vrei să ştii care este valoarea lui, mergi în Ghetsimani şi priveşte-L pe Domnul Hristos acolo, îndurând acele ceasuri de chin, când sudoarea Lui se transforma în picături mari de sânge. Priveşte la Mântuitorul înălţat pe cruce. Stând la piciorul crucii, aminteşte-ţi că Domnul Hristos Şi-ar fi dat viaţa chiar şi pentru un singur păcătos şi vei putea preţui valoarea unui suflet.” – Ibidem, p. 196

Întrebări pentru discuție

  1. În timp ce majoritatea religiilor îl prezintă pe om în căutarea lui Dumnezeu, ce adevăr fundamental învăţăm din pilda cu oaia pierdută şi cea cu banul pierdut? Poţi aduce şi alte exemple biblice care să ilustreze acest adevăr?
  2. Ce ne spune pilda fiului risipitor despre Dumnezeu? Dar despre relaţiile dintre noi, păcătoşii – unii pierduţi departe, alţii pierduţi acasă?
  3. Care este mesajul principal al pildei despre omul bogat şi săracul Lazăr? Cum ne responsabilizează acest mesaj în privinţa atitudinii faţă de viaţa aceasta?
  4. În pilda cu omul bogat şi săracul Lazăr, Domnul Isus a declarat că unii nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi. Ce ne spune El aici despre reacţia pe care aveau să o aibă unii oameni faţă de învierea Sa, în ciuda dovezilor evidente?
  5. Domnul Isus i-a tratat la fel pe toţi oamenii (cerşetorul orb, Zacheu, Nicodim, femeia din Samaria etc.). Ce schimbare ar trebui să aducă acest adevăr în purtarea noastră cu alţii şi mai ales cu cei faţă de care simţim ranchiună (din motive politice, sociale, culturale, etnice, etc.)?
  6. Cum îţi însuşeşti personal declaraţia de misiune a Domnului Hristos – „să caute şi să mântuiască ce era pierdut”?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO