Un cerşetor şi „şeful păcătoşilor”

Declaraţia de misiune a lui Isus (că a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut) cuprinde toate aspectele lucrării Sale. El a venit să transforme omul din punct de vedere fizic, mintal, spiritual şi social. Luca ne dă ca exemplu doi oameni refăcuţi complet. Unul suferea de orbire fizică, iar altul, de orbire spirituală; ambii erau proscrişi – unul era cerşetor şi celălalt, vameş. Amândoi erau însă ţinta misiunii Domnului Hristos şi niciunul nu se afla dincolo de posibilitatea Sa de a-i iubi şi a-i mântui.

Ce învăţăm din Luca 18:35-43 despre dependenţa noastră de Domnul? Cine dintre noi nu a strigat la strâmtorare: „Doamne, ai milă de mine”?

Luca 18:35-43
35. Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37. I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38. Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40. Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41. „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42. Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”
43. Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Marcu spune că orbul acesta se numea Bartimeu (Marcu 10:46). El cerşea pe drumul care ducea la Ierihon. Pe când stătea acolo, conştient că era neputincios, netrebnic şi apăsat de sărăcie, a auzit vestea minunată că va trece pe acolo Isus din Nazaret. În inima lui s-a născut credinţa şi a strigat: „Fiul lui David, ai milă de mine!” Credinţa nu are nevoie de ochi sau de urechi, de picioare sau de mâini, ci doar de o inimă care să ne pună în legătură cu Creatorul lumii.

Cine era „fiul pierdut” din această relatare?

Luca 19:1-10
1. Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Istoria lui Zacheu, prezentată numai de Luca, este ultima dintre numeroasele întâlniri pe care le-a avut Domnul Isus cu oamenii dispreţuiţi de societate. Cu această ocazie, misiunea sa de a căuta şi a mântui ce era pierdut s-a împlinit într-un mod cu totul impresionant. Zacheu era şeful vameşilor din Ierihon, lucru care, pentru fariseii din cetate, însemna „şeful păcătoşilor”. Iar Isus tocmai pe păcătosul acesta a căutat să-l mântuiască. Ce locuri şi ce metode ciudate a folosit El pentru a-Şi împlini misiunea: un dud, un om curios să-L vadă şi o autoinvitaţie la masă! Toate au culminat cu anunţul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9), dar aceasta numai după ce Zacheu şi-a îndreptat faptele (vers. 8).

Cât de uşor observăm greşelile şi defectele altora! Pe ale noastre însă nu le vedem tot atât de repede. În ce domenii ale vieţii ai nevoie să iei atitudine, să-ţi mărturiseşti păcatele şi să obţii biruinţa atât de mult amânată? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO