Femeile şi vindecările făcute de Isus

Femeile şi vindecările făcute de Isus

Ce minune a făcut Isus pentru văduva din Nain?

Luca 7:11-17
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
14. Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!”
15. Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
17. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Femeia aceasta săracă şi văduvă trecea acum printr-un nou necaz: moartea singurului ei fiu. În drumul către groapă, era însoţită de mulţi care îşi exprimau regretul şi compasiunea. Văduva aceasta, care îşi pierduse singurul fiu şi stătea sub ameninţarea unui viitor nesigur, era întruchiparea durerii şi a disperării.

Însă mulţimea care ieşea din cetate s-a intersectat cu o altă mulţime, care intra în cetate. În fruntea primului alai se afla moartea într-un sicriu; în fruntea celui de-al doilea alai Se afla viaţa, în persoana Creatorului Însuşi. Isus a văzut-o pe văduva copleşită de disperare şi durere, „I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: «Nu plânge!»” Îndemnul acesta nu ar fi avut niciun rost dacă nu ar fi venit din partea Domnului vieţii. În spatele acestei porunci stătea forţa capabilă să îndepărteze cauza plânsului ei: Isus a întins mâna, S-a atins de raclă şi i-a poruncit tânărului să se scoale. Atingerea de un sicriu era considerată întinare ceremonială (Numeri 19:11-13), însă, pentru Isus, mila era mai importantă decât ceremoniile. Împlinirea nevoilor oamenilor era mai importantă decât aderarea la nişte ritualuri.

Cetatea Nain a fost martoră la o mare minune şi a primit un mesaj uimitor: pentru Isus, durerile sufleteşti ale oamenilor – bărbaţi sau femei – sunt la fel de importante. Iar prezenţa Sa ţine piept şi biruieşte puterea morţii.

5. Ce aflăm din Luca 8:41,42,49-56?

Luca 8:41,42,49-56
41. Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă;
42. pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
49. Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
50. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
51. Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”
53. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!”
55. Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Iair era conducătorul sinagogii, cel care se ocupa de serviciile desfăşurate acolo. El alegea în fiecare Sabat persoana care să înalţe rugăciunea, să citească din Scriptură şi să predice. Era un om cu vază, avea o stare materială bună şi autoritate. El îşi iubea fiica şi nu a ezitat să Îi ceară lui Isus să o vindece.

Domnul Isus i l-a redat mamei pe fiul ei mort şi i-a redat-o tatălui pe fiica sa moartă. Ce învăţăm de aici despre puterea lui Dumnezeu? Dar despre capacitatea noastră limitată de a o înţelege (ştiinţa nu ne poate da explicaţii în acest sens)? Cum ne putem forma obiceiul de a ne pune încrederea în puterea şi în bunătatea lui Dumnezeu, indiferent de circumstanţele în care ne găsim? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO