Recunoştinţa şi credinţa femeilor

Citeşte Luca 7:36-50. Ce putem învăţa din modul în care şi-a manifestat recunoştinţa femeia aceasta şi din faptul că Isus a acceptat actul ei de credinţă?

Luca 7:36-50
36. Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
38. şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
39. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
40. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
41. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
43. Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
48. Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
49. Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
50. Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

Domnul Isus a transformat o masă într-o ocazie de sărbătoare spirituală în care i-a redat demnitatea unei femei păcătoase. Un fariseu, Simon, L-a invitat pe Isus la masă. La un moment dat, a intrat „o femeie păcătoasă din cetate” (vers. 37), care s-a dus direct la Isus, a spart un vas de alabastru cu un parfum foarte scump, I-a uns picioarele cu el şi I le-a spălat cu lacrimile ei.

„Când cazul ei părea fără speranţă în ochii oamenilor, Hristos a văzut în Maria puteri spre bine nedezvoltate. El a văzut trăsături de caracter mai bune. Planul de răscumpărare a învestit natura umană cu mari posibilităţi, iar în Maria aceste posibilităţi urmau să devină realitate. Prin harul Său, ea a devenit părtaşă la natura divină. [..] Maria a fost prima la mormânt după înviere şi prima care L-a proclamat pe Mântuitorul înviat.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 568

Cum a apreciat Domnul Isus credinţa femeii care s-a atins de haina Lui pentru a fi vindecată?

Luca 8:43-48
43. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
44. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
45. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”?
46. Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”
47. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.
48. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”

Un caz de nefericire totală devine obiectul atenţiei Mântuitorului. Femeia aceasta suferea de doisprezece ani de o boală incurabilă, care o distrusese fizic şi sufleteşte. Speranţa ei a renăscut totuşi în momentul în care „a auzit vorbindu-se despre Isus” (Marcu 5:27).

Nu se spune ce anume auzise despre Isus, dar aflase fără îndoială că El avea grijă de săraci, îi primea pe cei marginalizaţi, Se atingea pe le- proşi, transformase apa în vin şi, mai ales, că Îi păsa de oamenii disperaţi ca ea. Totuşi auzirea nu este suficientă, ci trebuie să ducă la credinţă (Romani 10:17). Iar credinţa a condus-o la gestul simplu al atingerii de poala hainei lui Isus – o atingere pornită din credinţă, intenţionată, efi- cientă şi concentrată pe Isus. Numai o astfel de credinţă poate primi binecuvântarea Dătătorului vieţii: „Credinţa ta te-a mântuit” (Luca 8:48).

Cât de uşor ne este să să-i judecăm pe alţii! Uneori nu spunem ni- mic, dar, În mintea noastră, Îi judecăm şi tot rău facem. Ce putem face pentru a nu-i mai judeca pe alţii, nici măcar În mintea noastră, ştiind că, poate, şi noi am proceda la fel dacă am fi În locul lor? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO